Cel mai mare săritor cu schiurile al tuturor timpurilor și unul dintre cei mai buni sportivi finlandezi din istorie, Matti Nykanen a fost o personalitate contrastantă de-a lungul existenței sale: un adevărat geniu în marile competiții, chinuit, însă, de propriii demoni care l-au făcut să nu poată gestiona în viața privată faima dobândită pe pârtiile de concurs.
Născut pe 17 iulie 1963 la Jyvaskyla, Matti Ensio Nykanen a cucerit patru medalii de aur și una de bronz la Jocurile Olimpice, nouă medalii de aur, una de argint și trei de bronz la Campionatele Mondiale și 22 de medalii, dintre care 14 de aur, la Campionatele Finlandei. Totodată, el este singurul săritor cu schiurile care a triumfat în toate competițiile importante ale disciplinei: Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale de sărituri cu schiurile, Campionatele Mondiale de zbor cu schiurile, Cupa Mondială și Turneul celor Patru Trambuline. În același timp, el deține și în prezent recordul de titluri în Cupa Mondială, patru, iar performanța sa, de 46 de victorii, a fost depășită abia în 2013 de Gregor Schlierenzauer.
La 12 ani, se antrena câte nouă ore în fiecare zi cu antrenorul său, Matti Pulli, iar la 18 ani, în primul său sezon în circuitul seniorilor, a câștigat primul său aur la Campionatele Mondiale, la Oslo, în 1982, pe o ceață atât de deasă încât abia putea să își vadă vârful schiurilor, darămite zona de aterizare.
Doi ani mai târziu, cucerea o medalie de aur, pe trambulina mare, și una de argint, pe trambulină normală, la Jocurile Olimpice de la Sarajevo, iar în 1988, la Calgary, a câștigat de trei ori aurul, devenind primul săritor din istorie care se impune atât pe trambulina normală, cât și pe cea mare. Datorită succesului obținut și în concursul pe echipe, el a fost cel mai galonat sportiv la Olimpiada canadiană, cu trei titluri, la fel ca patinatoarea de viteză, Yvonne van Gennip, din Olanda.
Cel supranumit “Finlandezul zburător” în perioada sa de glorie s-a retras din activitate în 1991, după ce s-a clasat pe locul 50 la Campionatele Mondiale și a mai încercat o revenire, trei ani mai târziu, și aceasta ratată.
Diagnosticat cu diabet la sfârșitul lui 2018, el a refuzat să urmeze tratamentul prescris și a continuat să bea alcool, iar pe 3 februarie 2019, aproape de miezul nopții, a încetat din viață la reședința sa din Lappeenranta. Avea 55 de ani.