Mărturia teribilă a unui pacinet cu COVID-19: ”Simțeam cum mă degradez, simțeam că nu mai rezist”
Într-un spital din București, Răzvan Suciu se luptă cu ultimele puteri să răzbată în fața virusului SARS-CoV-2. Bărbatul a crezut că nimeni și nimic nu-l poate dărâma, însă viața i-a demonstrat că nimeni nu este de neînlocuit, iar cu boala nu este de joacă. Iată mărturia teribilă a pacinetului de pe patul de spital.
Răzvan Suciu este un munte de om și credea că nimic nu-l poate destabiliza, asta până când s-a infectat cu virusul SARS-CoV-2 care, aparent, nu ține cont de înlălțime, greutate ori statut financiar. Fiind nevaccinați, soția și copiii au scăpat cu o formă ușoară a bolii. Doar el a manifestat o formă gravă și a avut nevoie de îngrijirea medicală. Bărbatul a simțit frica și durerea la cel mai intens nivel:
(VEZI ȘI:CORONAVIRUS ROMÂNIA, 28 OCTOMBRIE 2021. 413 DECESE S-AU ÎNREGISTRAT ÎN ULTIMELE 24 DE ORE)
”La aproape o săptămână de la internare, starea mea începe să se degradeze din ce în ce mai mult. Simți cum aluneci înapoi, fără să spun cuvinte mari, în urma vieții. Pentru mine cel mai macabru lucru a fost acel moment în care simțeam că mă degradez, simțeam că nu mai rezist, simțeam că pierd ultima putere din mine și ultima speranță cu care mă pot agăţa de viaţă.
Cred că numai credinţa în Dumnezeu și dorința să-mi revăd copiii și familia m-au adus înapoi din macabrele şi recile gheare ale morţii. Este exact lucrul pe care l-am simțit”, a declarat Răzvan Suciu de pe patul de spital.
Răzvan Suciu: ”Am amânat momentul vaccinării”
Deși are 42 de ani, Răzvan Suciu s-a lăsat păcălit de propriile gânduri, a amânat momentul vaccinări, iar acum se află pe patul de spital și vorbește despre momentul în care a văzut moartea cu ochii:
”Nu, niciunul din noi. Ironia sorții și senzația mea că sunt invincibil, am zis că săptămâna viitoare, luna viitoare o să-l fac. N-am zis niciodată că nu cred, dar am amânat. Eu sunt un munte de om, 120 de kilograme, am zis că nu mă învinge nimeni, sunt puternic, sunt viu, sunt tânăr, dar nu e deloc aşa.”
Chiar dacă obosește la fiecare cuvânt pe care-l rostește, Răzvan Suciu reușește să continue mărturiile cutremurătoare:
”E o boală perfidă, câteodată te atrage așa, în capcana ei, te duce și parcă te captează, ca o paralizie inconștientă, te duce până într-un punct, iar de acolo ești ca într-un fel de anestezie, nu-ți dai seama cum decazi. Aluneci într-un întuneric și parcă pici într-o văgăună și tu încerci să te agăți cu disperare, ca și cum cazi într-o fântână întunecată și rece și încerci să te ridici, dar e imposibil. E macabru ce se întâmplă uneori. Auzi seara pe holuri cum se aleargă, nu știi cine și cum a mai pierdut o luptă cu viața”, a concluzionat Răzvan Suciu pentru Digi24.ro
Sursa foto: Digi24.ro