Mark Spitz și povestea unui succes colosal umbrit de o tragedie cumplită

4 septembrie 1972 reprezintă data la care Mark Spitz a intrat în istoria Jocurilor Olimpice prin stabilirea unui procentaj maxim la ediția de la Munchen, performanță neegalată nici până în zilele noastre: șapte medalii de aur și șapte recorduri mondiale în șapte curse.

Însă bucuria celui considerat cel mai rapid înotător din istorie a fost de foarte scurtă durată întrucât în zorii zilei de 5 septembrie, membrii organizației teroriste palestiniene Septembrie Negru au pătruns în Satul Olimpic, ucigând doi sportivi israelieni și capturând alți nouă. Și totul s-a produs la mică distanță de locul unde dormea Spitz, evreu și el la origine, și colegii săi din delegația Statelor Unite. Afectat de tragedie, Mark Spitz a plecat imediat la Londra, nemaiașteptând ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice. Ulterior, cei nouă sportivi din Israel au fost uciși într-o tentativă eșuată de salvare.

În ciuda acestei drame uriașe, Mark Spitz s-a putut bucura din plin de notorietatea căpătată în urma succesului colosal de la Munchen, fiind considerat la acea vreme drept a doua cea mai ușor de recunoscut persoană din Statele Unite, după președintele Richard Nixon.

Deși avea doar 22 de ani în 1972, Mark Spitz a decis să renunțe imediat la activitatea sportivă, la finalul căreia s-a putut mândri cu nouă medalii de aur, una de argint și un bronz la Jocurile Olimpice, cinci medalii de aur la Jocurile Panamericane, 33 de recorduri mondiale oficiale și trei titluri de Înotătorul Anului, primit în 1969, 1971 și 1972 din partea revistei Swimming World Magazine.

Povestea completă a lui Mark Spitz poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.