Marioara Zavoranu, 38 de ani de suferinta! Si-a pierdut si fiicele gemene si parintii in aceeasi zi
La tragicul cutremur din 1977, Marioara Zavoranu a trait suferinta vietii ei. De atunci, povesteste ea, a ramas cu atacuri de panica si cu o depresie de care nu a mai scapat niciodata. In fatidica zi de 4 martie 1977, cele trei fete ale Marioarei Zavoranu erau la bunici, in blocul Casata din centrul Capitalei. Oana, in varsta de 4 ani si jumatate pe atunci, a vrut sa mearga acasa la parintii ei, mai ales ca in acea zi, tatal ei a fost externat din spital in urma unei operatii.
„Aveau ochii lui taică-su, căprui. Erau frumoase şi erau destul de mari, în clasa a 2-a. Aveau 9 ani şi jumătate. Mi-a fost extrem de greu. În seara aceea mama mi-a adus-o pe Oana mai devreme. Ea avea 4 ani şi jumătate. Aşa am scăpat şi eu şi ea şi tatăl ei. Fugeam cu Oana în braţe, în papuci şi în capot şi am văzut blocul dărâmându-se în faţa mea. Dumnezeu mi-a dat putere. Am făcute depresii peste depresii, atacuri de panică. Tot timpul chemam Salvarea. credeam că o să mor. Tatăl Oanei a murit în 2003. Primii doi ani au fost extrem de grei. Dacă nu ar exista uitarea, am înnebuni”, declara Mărioara Zăvoranu cu lacrimi in ochi in cadrul unei emisiuni TV.
De atunci, in fiecare an, la data de 4 martie, mama Oanei traia o mare suferinta. La aceasta data isi pierduse atat parintii cat si cele doua fiice gemene.
”Mă duc cu colivă la fetiţele mele. Şi la părinţii mei. Asta fac în fiecare an, de la cutemur încoace. Atunci mi-am pierdut fetiţele gemene, atunci mi-am pierdut părinţii. De atunci, sufletul meu plânge într-una”, spunea Marioara Zavoranu pentru Ziarul Ring.
Isi amintea mereu cu lacrimi in ochi despre cele doua fiice
De fiecare data cand vorbea in public, Marioarei Zavoranu ii licarea o lacrima in coltul ochiului, semn ca suferinta nu i s-a vindecat niciodata.
„Erau frumoase, cuminţi fetiţele mele Adriana şi Camelia. Nişte fete la fel de frumoase ca şi păcătoasa asta de Oana! Şi învăţau bine. Erau premiante. Cam atât. N-aş vrea să mă mai răscoliţi. Au trecut atâţia ani. Nu mai e nevoie să mă compătimescă nimeni. Nu poate nimeni să mă compătimească mai mult decât o face eu. Nimeni nu ştie ce este cu adevărat în sufletul unui om. Copiii să-ţi moară, părinţii să-ţi moară. Să-ţi rămână numai un frate student. Pe care să-l ajuţi şi pe el. Şi, pe urmă, credeţi că uşor mi-a fost când Bănicioiu, soţul meu de atunci, a fost arestat?! S-a prăpădit săracul. Şi pe el îl plâng. Îl am aici, la mine, la cimitirul meu privat. Dar, mă rog, astea sunt durerile mele, şi vreau să rămân singură cu ele!”, a mai spus Marioara pentru Ziarul Ring.
CITESTE SI:
Marioara Zavoranu s-a stins din viata! Cine a fost alaturi de ea pana in ultima clipa din viata!
Oana considera ca tatal ei i-a salvat viata
De cealalta parte, Oana are propria poveste in legatura cu acea tragedie. Ea isi numeste tatal biologic ”ingerul salvator” si spune ca doar datorita lui traieste si astazi.
„Tot ceea ce pot eu să vă spun şi tot ceea ce cred eu că este mai important pentru mine la data de 4 martie este că, datorită tatălui meu biologic, Nelu Bănicioiu, eu trăiesc. La cutremur, tatăl meu m-a salvat de la moarte rugând-o pe maică-mea să dea un telefon. Să vedeţi cum a fost. Tata ieşise din spital, operat de polipi la vezica urinară şi chiar în seara respectivă i-a spus maică-mi să o sune pe mama ei, adică pe bunica din partea mamei, să mă aducă acasă. Eu eram la bunicii din partea mamei, în blocul Casata, acolo unde se aflau şi cele două surioare gemene mai mari. Tata ţinea enorm de mult la fete, chiar dacă nu erau ale lui, însă, în seara respectivă, a simţit nevoia să o aibă pe fata lui lângă el. Bunica s-a îmbrăcat şi m-a dus acasă. Pe Bălcescu stăteam noi. În blocul Sabena (cel care are o curticică mică din bulevard). Când s-a întors acasă bunica, blocul s-a prăbuşit. Eu am ieşit repede în stradă. M-a dus tata în braţe. Nu era decât praf şi fum…”, povestea Onaa pentru Ring in urma cu cateva luni.
Raluca Ogaru