Marina Almasan da de pamant cu Anda Adam: „Ma cam indoiesc ca esti impotriva drogurilor”

„Citeam, zilele trecute, chiar aici, în „ring”, declaraţiile halucinante ale Andei Adam: cum că nu i s-ar părea deloc ieşit din comun să te droghezi şi de ce n-am putea noi, românii, să privim drogaţii cu mai multă relaxare când în alte ţări există atâţia care fac „chestia asta”.

Stimată Adam, te apreciez foarte mult în calitate de cântăreaţă, dar, te rog, păstrează-ţi aceste opinii pentru tine şi cei ce-ţi sunt f.f.f.f. apropiaţi! Către noi, rogu-te, vorbeşte pe note, cântă, adică! Nota pe care ţi-o dau eu astăzi nu este nici sol, nici mi, nici do de sus şi nici măcar do de jos! E un 2 mare cât inima ta, pe care l-ai câştigat prin muncă cinstită: pentru inepţiile pe care le îndrepţi spre cei care te ascultă şi îţi iubesc muzica, mulţi dintre ei aflându-se la vârsta marilor începuturi sau a marilor răscruci. Degeaba dregi tot mătăluţă busuiocul grăbindu-te să declari, în acelaşi interviu, că tu, personal, eşti împotriva drogurilor (sincer, mă cam îndoiesc de asta!) dacă le inoculezi fanilor tăi ideea că a te droga e ceva firesc. Şi că „chestia asta”, cum îi zici tu, n-ar trebui să ne streseze prea mult dacă vrem şi noi să fim „ca afară”!

Păi, Anduţa-drăguţa, fata mamii, află că „chestia asta” ne dă nouă, părinţilor de adolescenţi, nesfârşite nopţi de nesomn, frisoane în miez de vară, emoţii uriaşe, frământări cosmice! Ştii tu, oare, că, din cauza acestei „chestii”, fiecare părinte responsabil, când îşi trimite odrasla la şcoală, o aşteaptă apoi acasă cu inima cât un purice, îngrozit la gândul că nişte demenţi – agenţi ai diavolului – ar putea-o atrage în mrejele „morţii albe”, smulgând-o din cele ale tihnitei vieţi pe care ne-o dorim pentru copiii noştri? Ştii mata că am început să ni-i terorizăm, urmărindu-i pe ascuns, din maşini, pe lângă şcoală? Că am devenit bolnav de restrictivi în a-i lăsa seara la film, în parc sau la zile de naştere şi că ideea de „club” – acolo unde mătăluţă îţi îngropi, probabil, tinereţile – ne disperă şi ne aruncă în scenarii ale groazei purtând sigla ucigătorului pliculeţ cu praf alb?

…Drăguţă Anda! Poate că în sinea ta se ascunde, de fapt, un om bun. Nu uita însă că, vrând-nevrând, ai ajuns un model pentru copiii noştri. Nu mă întreba dacă-mi convine sau nu acest lucru, ci doar, te rog, cântăreşte-ţi bine vorbele care-ţi ies pe gură atunci când nu cânţi!

Iar dacă nu-ţi par decât o biată mamă dusă cu capul, am să te iau de mânuţă şi am să te duc la unul dintre centrele de recuperare antidrog. Ne aşezăm împreună pe-o băncuţă şi privim, preţ de 10 minute, la zvârcolirile unui tânăr aflat în sevraj… Poate atunci ai să înţelegi şi tu cum e cu „chestia asta””, a scris Marina Almasan in cronica ziarului Ring.

C.C