Începând din 1 ianuarie, turiștii, oamenii de afaceri și cei care vin să studieze în Marea Britanie, vor fi nevoiți să se adapteze noii realități a Brexitului.
Exact de începutul anului, britanicii vor fi consideraţi în Uniunea Europeană drept cetăţeni ai unei ţări terţe. Astfel, toți cei care au intrat liber în Marea Britanie timp de 45 de ani, nu vor mai beneficia de libertatea de circulaţie pentru a lucra, a studia sau a se retrage la pensie pe teritoriul UE şi al statelor asociate (Norvegia, Islanda, Elveţia), potrivit Agerpres.
La rândul său, Regatul Unit va trata UE ca pe majoritatea “non-britanicilor”, cu diferenţa că cei care justifică un statut de rezident în această ţară înainte de sfârşitul anului 2020 îşi vor păstra drepturile, în conformitate cu Acordul de retragere încheiat la finalul lui 2019. Este valabilă şi reciproca pentru cetăţenii britanici domiciliaţi în UE.
Chiar dacă cele două părţi s-au înţeles în principiu asupra unei exceptări reciproce a obligativităţii vizelor, Turiştii britanici vor trebui să se doteze cu multă răbdare pentru demersurile de intrare pe teritoriul UE.
Ei ar putea să fie obligaţi să arate că dispun de o asigurare, de resurse suficiente sau de un bilet de întoarcere în Regatul Unit. Sejurul lor în UE va fi limitat la cel mult 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.
Referitor europeni, aceştia vor putea intra pe teritoriul britanic doar pe baza cărţii de identitate până în octombrie 2021, dată de la care va fi necesar un paşaport, pentru sejururi de cel mult şase luni. Vor exista însă şi excepţii. Anumite categorii de însoţitori ai unui cetăţean al UE vor avea nevoie de viză.
Cetăţenii irlandezi şi cei britanici vor continua să beneficieze de libertatea totală de circulaţie în virtutea unui acord bilateral.
Subiectul controalelor la frontieră în cazul călătoriilor de afaceri se află printre problemele încă nerezolvate între europeni şi britanici.
Pentru o misiune sau un serviciu remunerat, ar putea fi necesare o viză sau un permis de muncă, în funcţie de legislaţia în vigoare în ţara membră a UE vizată.
De partea britanică, europenii ar putea fi trataţi ca toţi cetăţenii ţărilor aşa-numite favorizate, adică să aibă nevoie de un permis pentru a lucra, dar nu şi pentru a asista la o reuniune.
În acelaşi spirit, cetăţenii UE care vor beneficia de o ofertă de muncă în Regatul Unit vor trebui să demonstreze cunoaşterea limbii engleze, cu un nivel al salariului fixat prin lege.
Tot de la începutul lui ianuarie, studenţii europeni vor avea nevoie de o viză pentru orice sejur universitar mai mare de 180 de zile în Regatul Unit. De asemenea, ei vor trebui să plătească taxe de şcolarizare mai ridicate – de până la patru ori mai mari la medicină sau pentru anumite diplome universitare prestigioase.
Potrivit unui studiu al parlamentului britanic, în anul universitar 2018-2019 în Regatul Unit învăţau 143.000 de studenţi din Uniune. În 2015, studenţii străini au injectat 25,8 miliarde lire sterline (29 miliarde euro) în economia Regatului Unit, considerat a doua destinaţie universitară preferată din lume, după SUA.
Ca urmare a Brexitului, studenţii britanici nu vor mai avea dreptul la Erasmus, program care a permis milioanelor de tineri din Regatul Unit să treacă frontierele pentru a studia într-o altă ţară europeană.
Situaţia va fi total diferită pentru cei care doresc să emigreze după 1 ianuarie. De exemplu, britanicii care vor dori să se stabilească în Franţa, Spania sau Germania (destinaţiile lor favorite pentru a lucra sau a se retrage la pensie) vor trebui să facă faţă aceloraşi constrângeri ca şi ceilalţi cetăţeni ai ţărilor terţe, fie că este vorba despre asigurare medicală, condiţii de venit sau cerinţe lingvistice.
De partea sa, Regatul Unit va instaura un sistem pe puncte începând din 2021 care va face mai dificilă stabilirea cetăţenilor europeni în această ţară; vor fi luate în calcul vârsta, cunoaşterea limbii engleze şi situaţia resurselor financiare.