MAFIA de la Universitatea de Medicină. Ilegalități crase, abuzuri și lupta oarbă tip UMEFISTAN pentru rectorat

Episodul 1 / Cel mai ”transparent” candidat pentru UMEFISTAN, doctorul Viorel Jinga

Umefistan este un termen lansat de președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, Vasile Barbu, într-o dezbatere publică din 2017 care a avut loc la în Comisia pentru Sănătate a Camerei Deputaţilor și care a fost prezentat la vremea respectivă de colegii de la PressOne. Vasile Barbu a arătat atunci că acest termen desemnează grupul restrâns al persoanelor care conduc universitățile de medicină și farmacie (UMF) și care monopolizează inclusiv funcțiile de la vârful spitalelor, potrivit direct24.ro.

Din păcate, termenul își menține actualitatea și azi…

Și este extrem de prezent mai ales în contextul alegerilor aflate în desfășurare la nivelul perlei coroanei din Umefistan – Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Aici avem un candidat care își întemeiază prezentarea, încă din primele pagini ale proiectului managerial depus, pe trăsăturile caracteriale pe care domnia sa și le asumă și le consideră esențiale pentru o astfel de poziție: ”sinceritatea, onestitatea și simțul adevărului” dar și dorința de „transparență managerială totală”.

Doctorul Viorel Jinga se prezintă, pe site-ul propriu (da, are și site – ceea ce nu mulți medici cunoscuți au), ca având o carieră medicală îndelungată, începută… chiar din copilărie după cum singur povestește: de mic copil, când eram întrebat ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare, aveam un singur răspuns: medic.

Cu toate acestea dr. Viorel Jinga a fost relativ necunoscut publicului larg până în anul 2016, când devenit prorector și a beneficiat de inițierea unei interesante campanii de mediatizare care continuă și în prezent. Conform informațiilor din presă (https://ziarmedical.ro/2018/08/12/aparat-ultra-performant-spitalul-clinic-prof-theodor-burghele-bucuresti/), una dintre ”marile” realizări ale domniei sale a fost dotarea în august 2018 a Clinicii de Urologie de la Spitalul Clinic “Prof. Dr. Theodor Burghele” pe care o conducea, cu un aparat de litotripsia extracorporeală. Este adevărat că acest aparat era folosit pe scară largă și chiar de ani buni în cadrul Institutului Clinic Fundeni, spre exemplu….dar noutatea aparatului îi aparține, nu?

E la fel de adevărat și că spitalul Theodor Burghele a avut o multitudine de contracte cu firmele defunctului Dan Condrescu, cel cu Hexi Pharma…

Parcursul său profesional ridică însă câteva semne de întrebare, existând anumite neconcordanțe în traiectoria ascendentă a carierei urmate. Dr. Viorel Jinga a absolvit Facultatea de Medicină Generală – Institutul de Medicină și Farmacie București, sesiunea septembrie 1988.

După absolvire și-a început programul de stagiatură conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 475 din 4 mai 1990, articolul 3, alineatul 1: „absolvenţii facultăţilor de medicină şi farmacie, promoţiile 1987 şi 1988, vor efectua cu începere de la 1 mai 1990 un ultim stagiu la alegere, după care se vor prezenta la concursul de secundariat din luna octombrie 1990”. Conform aceleiași Hotărâri, la articolul 1 aliniatul 3 se prevede că în urma promovării examenului de secundariat: „Alegerea posturilor se face pe ţară, în ordinea mediilor. Medicii şi farmaciştii care nu au ocupat posturi de secundar vor alege posturile de medicină generală, pediatrie, stomatologie şi farmacie în limita locurilor aprobate pentru fiecare judeţ, în ordinea mediilor obţinute la concursul de secundariat.”

Așadar medicul este încadrat în specialitate în funcție de posturile disponibile.

Fiind promoție 1988, dr. Jinga ar fi beneficiat de un stagiu la alegere de 6 luni începând cu data de 1 mai 1990, urmând să finalizeze stagiatura în septembrie 1990 iar în octombrie 1990 să participe la examenul de secundariat.

Pentru a deveni medic specialist, dr. Jinga ar fi trebuit să ocupe un post de pregătire în urologie și să figureze angajat pe perioadă nedeterminată în cadrul Spitalului Clinic „Prof. Dr. Th. Burghele”, însă conform adeverinței nr.11165/06.12.2007 (anexată) eliberată de spital, dr. Jinga Viorel figurează angajat cu contract de muncă perioadă nedeterminată începând cu data de 01.01.2005, ceea ce ridică întrebarea justă dacă au fost scoase posturi pentru a putea desfășura secundariatul în urologie în cadrul acestui spital.

Conform ordinului nr.1214 din 24 septembrie 1993 privind înființarea rezidențiatului ca formă de pregătire în specialitate a medicilor și farmaciștilor, potrivit articolului 18, aleniatul 1-4 după terminarea secundariatului, medicii pot participa la examenul de obținere a titlului de medic specialist și ocupare a postului obținut prin concursul de secundariat.

Așadar, dacă dr. Jinga ar fi promovat concursul de secundariat atunci ar fi putut participa la examenul de obținere a titlului de medic specialist începând cu data de 01.01.1994 și ar fi fost încadrat în cadrul Spitalului Clinic „Dr. Th. Burghele” ca medic specialist.

Conform propriului CV, în perioada 1994-1998 dr. Jinga obține titlul de medic primar (prin Ordinul nr. 694/1998) urmare a promovării examenului susținut în sesiunea iunie 1998 conform adeverinței VIII B/12021 din 21.01.2000. Însă pentru a putea promova examenul, dr. Jinga ar fi trebuit să aibă o vechime în specialitate de minim 5 ani certificată prin ocuparea unui post, însă conform adeverințelor eliberate de spital contractul său de muncă pe perioadă nedeterminată începe din 2005.

Bineînțeles, ar exista și posibilitatea ca dr. Jinga să fi ocupat un post de medic urolog într-un alt spital, desfășurându-și secundariatul în Spitalul clinic „Dr. Th. Burghele”. În acest caz însă, după obținerea titlului de medic specialist ar fi trebuit să ocupe postul respectiv pentru a putea beneficia de vechime ca medic specialist și a putea promova examenul de medic primar. Conform adeverinței eliberate de Spitalul Th. Burghele, dr. Jinga beneficiază de contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu anul 2005 – aspecte certificate prin adeverința nr.20199/19.12.2017. astfel că nu se explică cum ar fi putut să aibă vechime, să-și desfășoare activitatea în Spitalul mai sus menționat și de asemenea să figureze și pe postul pe care l-a ocupat.

Ulterior, promovările dr. Viorel Jinga întâi ca și conferențiar și apoi ca professor universitar au fost posibile întrucât deținea titlul de medic primar. Dacă titlul de medic primar nu a fost corect acordat, toate titlurile actuale nu ar trebui menținute și… dr. Jinga ar reveni la funcția de asistent universitar.

Dar nici nu se pune problema, pentru că nimeni nu și-a pus aceste întrebări. Așa că, pe aceeași curbă profesională ascendentă, din luna martie a anului 2016 și până în prezent prof. univ. dr. Viorel Jinga a ocupat funcția de prorector cu probleme studențești, în cadrul consiliului de administrație al UMFCD.

În prezent, după aproximativ 4 ani de ocupare a acestei poziții, dumnealui consideră în planul managerial depus în vederea candidaturii pentru postul de rector că, printre punctele slabe ale acestei instituții – rămase după fosta conducere (din structura căreia uită că a făcut parte), se numără și următoarele susțineri: ”în cadrul unei tendințe tot mai evidente de dezvoltare a abordărilor centrate pe student și a metodelor de predare interactive, la unele discipline persistă pe alocuri unele redundanțe sau legături fragile cu abilitățile și competențele necesare pe piața muncii” și că ”organizațiile studențești reprezentative au un sprijin moderat în diseminarea opiniilor /luărilor de poziție”.

De asemenea, una dintre principalele politici ce va guverna mandatul domniei sale de rector este ”optimizarea sistemelor suport pentru studenți (burse, mobilități, tutorat, asociații studențești, consiliere și orientare în carieră, Alumni)” și ”dezvoltarea și consolidarea relaţiilor cu studenţii”. Dacă domnia sa nu a putut soluționa și îmbunătăți aceste aspecte pe parcursul ultimilor 4 ani când aceasta reprezenta principala sa preocupare, cum convinge asta publicul larg și în special lumea medicală asupra capacităților de îmbunătățire viitoare a acestor puncte slabe atunci când lista responsabilităților va deveni interminabilă?

Astfel, întregile capitole referitoare la ”optimizarea comunicării cu studenții” și ”dezvoltarea și consolidarea relațiilor cu studenții” nu își găsesc justificarea, ori sunt tocmai exemplul viu al capacităților sale manageriale desuete. Sau poate că dorește ca prin aceste afirmații să arunce o lumină critică asupra încă actualului rector, academician prof.univ.dr. Ioanel Sinescu. Dr. Ioanel Sinescu s-a remarcat ca o figură marcantă a medicinei românești, fiindu-i recunoscute meritele prin dobândirea calității de academician. Oare la baza abordării dr. Viorel Jinga să stea dorința unui parcurs asemănător, mai ales că are aceeași specializare – urologie- ca mult mai ilustrul său posibil predecesor? Iar primul pas să fie vechea marotă a grelei moșteniri? Nu pare totuși o abordare… onestă. Dar poate funcționa. La urma urmei, prof. Sinescu nici nu are site, deși CV-ul său nu ridică întrebări… ca ale altora.