Încă din anii ’90, în România s-a impus ideologia potrivit căreia statul este un foarte prost administrator, prin urmare totul sau aproape totul trebuie să fie transferat în sfera privată. Această ideologie a avut succes în primul rând pentru că eșecul comunismului și al industriei de stat îi dovedea, per a contrario, valabilitatea. Privatizarea întreprinderilor de stat s-a făcut în numele ei, dar tot în numele ei liberalii au susținut, până astăzi, necesitatea privatizării domeniului sănătății și al învățământului.
Orice critică a ideii de privatizare, orice încercare de a lăsa în răspunderea statului domenii sociale cheie a fost privită ca o reminiscență comunistă. Statul, în sine, a fost privit ca o sechelă comunistă, liberalismul cerând, în numele capitalismului, ca el să rămână cu răspunderi minimale.
Imediat după preluarea puterii, Guvernul Orban a inițiat demersuri pentru continuarea în ritm alert a privatizării sistemului de sănătate. Acțiunea a fost stopată de criza pandemică de Covid – 19, dar chiar și în perioada următoare, liberalii au început să lucreze la planul de trecere în domeniul privat a unor întreprinderi aflate încă în domeniul statului. Este de așteptat ca, în cazul în care vor câștiga alegerile parlamentare, liberalii să treacă la un proces rapid de privatizare a sănătății, învățământului și sectorului economic de stat. Ei par să nu fi tras nici o concluzie din actuala criză pandemică, ale cărei lecții merg în direcția opusă.
De exemplu, criza a surprins România total incapabilă să producă banalele măști de unică folosință. Pandemia a arătat că România poate intra oricând în criză de medicamente, nu doar pentru tratarea Covid-19, ci și a altor boli, cum ar fi diabetul. Cât privește căutarea unui vaccin, problema nici măcar n-a fost pusă întrucât institutele de cercetare românești în domeniu sunt, aproape toate, în faliment. Sănătatea fiind un domeniu strategic, investiția statului ar trebui să fie obligatorie. Guvernarea liberală ignoră însă aceste riscuri, susținând în continuare liberalismul cel mai radical. Același lucru poate fi spus și despre învățământ, unde lipsa de interes a statului a condus la o degradare fără precedent a calității educației, la unele materii nemaiexistând nici măcar manuale.
Toate aceste acțiuni expun România unui risc aflat în creștere. Guvernarea liberală ignoră acest risc, susținând mai departe ideologia privatizării cu orice preț, asumată la începutul anilor ’90. În acest ritm, România va sfârși prin a privatiza până și Covidul.
Lucian Romașcanu, senator PSD și fost ministru al Culturii