Lorena Balaci și sora ei mai mică, Liana, au ajuns în cartierul Rovine din Craiova cu puțin timp înainte de ora 15:00. În imaginile surprinse în fața blocului în care fostul fotbalist a murit se observă impactul major pe care vestea tragică l-a avut asupra fetei regretatului sportiv. Lorena Balaci a încercat să își ascundă fața plânsă, transfigurată de pierderea părintelui cu ochelarii de soare.
Liana și Lorena Balaci au venit de urgență din București în Craiova împreună cu mama lor. În pozele imortalizate la scurt timp după ce au ajuns în cartierul în care locuia tatăl lor se vede cum Lorena Balaci este consolată de una dintre prietene. Câțiva apropiați de-ai familiei fostului sportiv au făcut noi dezvăluiri despre moartea acestuia. Potrivit celor mai noi declarații, Ilie Balaci și-a rugat mama să-i facă un ceai cu câteva minute înainte să se prăbușească în timp ce era singur în cameră.
“S-a trezit de dimineață, a rugat-o pe mama lui să îi facă un ceai. Mama lui a mers în bucătărie ca să îi facă ceaiul și când s-a întors în cameră l-a găsit căzut”, au mărturisit surse din anturajul familiei lui Ilie Balaci pentru CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România.
Seara trecută, fata lui Ilie Balaci a onorat invitația de a fi prezentă în platoul de la “Digi Sport Matinal”. Dana Balaci a vorbit în urmă cu nici 24 de ore despre planurile tatălui ei din lumea fotbalului pe care urma să le pună în aplicare. Din nefericire, regretatul fost sportiv nu-și va mai putea împlini visurile.
Ultimele poze cu Ilie Balaci în viață! A petrecut aseară într-un club din Craiova! Era slăbit și…
Ilie Balaci a fost unul dintre cei mai buni jucători români de fotbal și s-a s-a născut pe 13 septembrie 1956 în Bistreţ, județul Dolj. Datorită performanțelor sale, el a primit porecla “Minunea blondă” şi este omul de care se leagă marile succese ale Universităţii Craiova din anii ’80.
Ilie Balaci a început să joace fotbal la nouă ani, în 1965, la “piticii” Universității Craiova, şi a debutat în prima divizie la mai puţin de 17 ani (12 august 1973, Jiul Petroșani — Universitatea Craiova 1-1). O jumătate de an mai târziu, a devenit cel mai tânăr debutant în echipa națională, la 17 ani și şase luni, într-un meci contra Franţei, de la Paris, pierdut cu 0-1, pe 23 martie 1974. A marcat primul gol sub “tricolor” pe 6 octombrie 1976, într-un amical Cehoslovacia – România 3-2, iar în 12 mai 1982 a fost în premieră căpitanul naţionalei într-un amical Argentina – România 1-0. Ultimul meci la echipa naţională pentru Balaci a fost şi ultimul al lui Mircea Lucescu pe banca tehnică: România – Austria 4-0, pe 10 septembrie 1986, în preliminariile Euro 1988.
Fostul sportiv a jucat în Divizia A 347 de partide și a marcat 84 de goluri pentru Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scornicești (1985-1986) și Dinamo (1986-1988): 76 pentru “Ştiinţa”, şapte pentru FC Olt şi unul pentru Dinamo. A adunat 69 de selecții şi a marcat de opt ori pentru naţionala României, iar în două rânduri a fost desemnat cel mai bun fotbalist din România (1981 și 1982).
Ilie Balaci s-a accidentat în apogeul carierei, la 27 de ani, când era liderul “Craiovei Maxima” şi cel mai bun jucător român, şi a avut un final prematur de carieră, la 31 de ani, din cauza deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care a pus punct carierei sale de fotbalist la cel mai înalt nivel, a fost provocată de fundașul Vasile Arezanov, într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Din acest motiv a ratat şi Campionatul European din Franța, din 1984, deși a contribuit din plin la calificare.
Ca jucător, Ilie Balaci a câştigat trei titluri cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 și 1980-1981), patru Cupe ale României şi a fost semifinalist al Cupei UEFA cu gruparea din Bănie, care a devenit în sezonul 1982-1983 prima echipă din ţara noastră care ajunge în careul de aşi al unei cupe europene. A jucat 3 988 de minute pentru naţionala României şi 22 497 de minute în Liga 1 pentru Universitatea Craiova.
Ca antrenor, Ilie Balaci le-a pregătit pe Dinamo (tineret), Pandurii Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin și Universitatea Craiova. În anul 1991 a părăsit România pentru a antrena în Asia și Africa, unde a câștigat 21 de trofee cu şapte cluburi și a fost supranumit “Prințul deșertului”.