Lorena Balaci și-a dorit să aibă parte de câteva momente liniștite, în care să își plângă durerea pe care o simte atât de apăsătoare în sufletul ei în această perioadă. Astfel, la scurt timp după ce a aflat că medicii nu au putut să salveze viața tatălui ei, tânăra și-a închis telefonul ca să nu poată fi contactată. Mai mult, cu 24 de ore înainte de tragedie, fata lui Ilie Balaci spera să vorbească cu el în direct la TV.
Citește și: Emil Săndoi a izbucnit în lacrimi când a aflat de moartea lui Ilie Balaci
Lorena, una dintre fiicele lui Ilie Balaci, a fost în platoul emisiunii “Digi Sport Matinal”, unde a mărturisit că tatăl ei avea planuri să revină în lumea fotbalului și că se simte foarte bine. Practic nimic nu prevestea tragedia petrecută în această dimineață când fostul sportiv a încetat din viață.
Citește și: Anunțul făcut de autorități despre moartea lui Ilie Balaci! Ce s-a întâmplat, de fapt, în această dimineață
“Mulțumesc bine! Tata este bine, sănătos, Slavă Domnului! Face bine în afara fotbalului românesc. Cu siguranță, călătoria lui în fotbal nu se încheie aici. Este la Craiova pentru meci. De fapt, o dată la două săptămâni merge acolo la meciurile Universității”, a spus Lorena Balaci, potrivit digisport.ro.
Întrebată de prezentator dacă Ilie Balaci se uită la emisiune, fiica lui a răspuns: “Da, normal că se uită! Mai ales că știe că sunt invitată la Digi Sport”. Ulteroior, moderatorul a mai spus: “Îl vom suna, pentru că ar fi frumos să intre în direct prin telefon cu noi”, iar fata lui Ilie Balaci a aprobat din cap și a spus că i-ar plăcea să-și audă tatăl la televizor.
Ilie Balaci a fost unul dintre cei mai buni jucători români de fotbal și s-a s-a născut pe 13 septembrie 1956 în Bistreţ, județul Dolj. Datorită performanțelor sale, el a primit porecla “Minunea blondă” şi este omul de care se leagă marile succese ale Universităţii Craiova din anii ’80.
Ilie Balaci a început să joace fotbal la nouă ani, în 1965, la “piticii” Universității Craiova, şi a debutat în prima divizie la mai puţin de 17 ani (12 august 1973, Jiul Petroșani — Universitatea Craiova 1-1). O jumătate de an mai târziu, a devenit cel mai tânăr debutant în echipa națională, la 17 ani și şase luni, într-un meci contra Franţei, de la Paris, pierdut cu 0-1, pe 23 martie 1974. A marcat primul gol sub “tricolor” pe 6 octombrie 1976, într-un amical Cehoslovacia – România 3-2, iar în 12 mai 1982 a fost în premieră căpitanul naţionalei într-un amical Argentina – România 1-0. Ultimul meci la echipa naţională pentru Balaci a fost şi ultimul al lui Mircea Lucescu pe banca tehnică: România – Austria 4-0, pe 10 septembrie 1986, în preliminariile Euro 1988.
Fostul sportiv a jucat în Divizia A 347 de partide și a marcat 84 de goluri pentru Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scornicești (1985-1986) și Dinamo (1986-1988): 76 pentru “Ştiinţa”, şapte pentru FC Olt şi unul pentru Dinamo. A adunat 69 de selecții şi a marcat de opt ori pentru naţionala României, iar în două rânduri a fost desemnat cel mai bun fotbalist din România (1981 și 1982).
Ilie Balaci s-a accidentat în apogeul carierei, la 27 de ani, când era liderul “Craiovei Maxima” şi cel mai bun jucător român, şi a avut un final prematur de carieră, la 31 de ani, din cauza deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care a pus punct carierei sale de fotbalist la cel mai înalt nivel, a fost provocată de fundașul Vasile Arezanov, într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Din acest motiv a ratat şi Campionatul European din Franța, din 1984, deși a contribuit din plin la calificare.
Ca jucător, Ilie Balaci a câştigat trei titluri cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 și 1980-1981), patru Cupe ale României şi a fost semifinalist al Cupei UEFA cu gruparea din Bănie, care a devenit în sezonul 1982-1983 prima echipă din ţara noastră care ajunge în careul de aşi al unei cupe europene. A jucat 3 988 de minute pentru naţionala României şi 22 497 de minute în Liga 1 pentru Universitatea Craiova.
Ca antrenor, Ilie Balaci le-a pregătit pe Dinamo (tineret), Pandurii Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin și Universitatea Craiova. În anul 1991 a părăsit România pentru a antrena în Asia și Africa, unde a câștigat 21 de trofee cu şapte cluburi și a fost supranumit “Prințul deșertului”.