Legendele florilor!

„Nu-ma-uita”, iubita mea O legenda austriaca povesteste ca demult doi tineri se plimbau tinandu-se de mana pe malul Dunarii. A doua zi urma sa aiba loc logodna lor. O floare mica si albastra plutea pe valurile fluviului. Impresionata de frumusetea fragila a florii, tanara si-a dorit sa aiba acea floare si s-a aruncat in Dunare ca sa o poata culege. Dar curentii puternici ai apei au prins in vartejul lor fata si au scufundat-o. Tanarul s-a aruncat si el in apa, in disperarea de a-si salva logodnica, dar nu a mai gasit decat micuta floare albastra. Indurerat, a pus floarea pe o banca si langa ea a scris un nume pentru acea floare: „nu-ma-uita”. Nu-ma-uita este considerata o floare a tristetii si a despartirilor dintre oameni. Purtand acest mesaj, floarea poate face parte din buchetele de despartire ale prietenilor sau ale iubitilor trecuti in nefiinta ori ale rupturilor amoroase.