Laura Cosoi, mai aproape ca oricand de Isus!
„Aşadar, a sosit momentul în care visul meu s-a îndeplinit. Deşi ştiam cum arată Ierusalimul din poze dar mai ales din filme, întâlnirea cu el a fost... tulburătoare. Căutam cu disperare Lăcaşul Sfânt, un loc în care să mă rog, pe cineva de care să mă agăţ ca să mă conducă „acasa". M-am avântat în mulţime printre turişti, cu speranţa că am să dau de oaza de linişte mult căutată, de locul liniştit şi pios unde să mă reculeg. Prima oprire a fost la Zidul Plângerii, Lăcaşul Sfânt pentru evrei. Am intrat în treimea destinată femeilor, am spus o rugăciune şi m-am îndreptat cu paşi repezi spre Via Dolorosa", spune Laura despre experienţa pe care şi-a dorit-o de când era mică.
„M-am oprit la cele 9 puncte importante de pe Via Dolorosa şi deşi nu am respectat ordinea, le-am atins pe toate. Calea Crucii începe din piaţa în care a fost judecat Isus şi continuă cu drumul Lui până la Mormântul Sfânt. Exista cate o biserica construita in anumite puncte (ex: locul in care s-a intalnit Isus cu mama lui, fecioara Maria) iar in rest, opririle erau prea putin semnalizate, existand posibilitatea sa treci pe langa ele fara sa le sesizezi. Ghidul m-a oprit în faţa unei uşi pe care scria „Prison of Christ”, şi am intrat. Am coborat un nivel şi într-o grotă, săpată în piatra, era cămăruţa în care a stat Isus prizonier. Eram doar eu, fără oameni, fără zgomot, cu lumina de la lumânare şi mirosul de mir. A fost prima oară când L-am simţit. Parcă nu trecuseră 2013 ani, parcă era ieri. Energia locului nu s-a pierdut în timp, ci s-a conservat. Simţeam presiunea, iar rugăciunile celor care au trecut pe acolo păreau că s-au zidit în pereţi. Aş fi vrut să nu se termine vizita, să nu plec, pentru că acolo mi-am găsit răspunsurile, dar trebuia să ajung şi la Mormântul Sfânt”, a mai adăugat Laura pe blogul ei lauracosoi.ro.