Larry Bird, „Marele Alb” din NBA
Se întâmpla tot într-o zi de 13 februarie, în urmă cu 30 de ani, când Larry Bird s-a oprit dintr-o serie fabuloasă, cum nu a mai existat vreodată în baschetul profesionist. După 71 de meciuri consecutive cu procentaj maxim la aruncările libere, Bird și-a permis să rateze. Dar numele său intrase deja în istoria NBA.
Biletul Zilei » Câștigul vine din Rusia, Italia și Spania!
Într-un sport dominat de jucătorii de culoare, Bird a ieșit în evidență drept “Marele Alb”, care a adus lumina într-un campionat aflat în declin în momentul apariției sale. Dincolo de toate distincțiile primite de-a lungul carierei, Larry Bird a fost, alături de Magic Johnson, omul care a resuscitat liga profesionistă nord-americană de baschet și a dus-o într-o nouă dimensiune. Practic, rivalitatea dintre cei doi de pe teren și prietenia specială legată în afara acestuia au captat imaginația fanilor în anii ’80, ridicând popularitatea NBA la cote nemaiatinse până atunci.
Baschetul profesionist american are atâtea legende, dar Larry Bird, fără doar și poate, cel mai mare jucător din istoria lui Boston Celtics, este singurul om a cărui poreclă este chiar “Legenda”.
Bird s-a remarcat printr-o putere de concentrare fără egal, absolut nimic nereușind să-i zdruncine încrederea în aruncările sale perfecte. Cel mai elocvent exemplu a fost în meciul cu Los Angeles Clippers din 26 decembrie 1989, când fanii californieni au folosit niște postere uriașe cu fete în costume de baie pe care le afișau în momentul când Larry Bird ajungea la linia aruncărilor libere. Dar el a fost imperturbabil și a terminat meciul cu 27 de puncte și procentaj maxim la libere, dintre care ultimele două în ultima secundă, iar Boston s-a impus cu 112-111.
În 1992, Larry Bird și-a desăvârșit întreaga carieră prin cucerirea aurului olimpic la Jocurile de la Barcelona, alături de Dream Team-ul Statelor Unite, iar câteva săptămâni mai târziu, și-a anunțat retragerea de pe terenurile de baschet. În acel moment, el deținea nu mai puțin de 27 de recorduri în tricoul lui Boston Celtics, care a retras tricoul cu numărul 33 purtat de legendarul său jucător în fața unei săli arhipline pe 4 februarie 1993.
El și-a demonstrat excelența în toate activitățile întreprinse în jurul baschetului și după retragerea din activitate, după ce a devenit singurul om din istorie desemnat cel mai bun jucător, cel mai bun antrenor și cel mai bun președinte din NBA.