Larisa Latynina, legenda gimnasticii dinaintea Nadiei Comăneci

Înaintea Nadiei Comăneci, gimnastica feminină a avut-o drept star absolut pe Larisa Latynina, care a dominat Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Europene timp de un deceniu, între 1954 și 1964. În toată această perioadă glorioasă, a câștigat 18 medalii olimpice, dintre care nouă de aur, 14 la Mondiale, dintre care nouă din cel mai prețios metal, și tot 14 la întrecerile continentale, dintre care șapte de aur. Mai mult, timp de 48 de ani, recordul său de 18 medalii la Jocurile Olimpice a fost de neatins, fiind doborât abia în 2012 de Michael Phelps, iar performanța ei de nouă titluri olimpice stă în picioare chiar și astăzi.

Născută pe 27 decembrie 1934 la Kherson, pe teritoriul actual al Ucrainei, Larisa Semyonovna Diriy, devenită ulterior Latynina, a avut o copilărie foarte grea, marcată de o tragedie personală: tatăl său a murit în Al Doilea Război Mondial în bătălia pentru apărarea Stalingradului, actualul Volgograd.

Larisa Latynina și-a dorit foarte mult să devină o balerină de success, dar a ajuns la gimnastică după ce coregraful său a plecat din Kherson. Nu întâmplător, exercițiile sale erau descrise de cronicarii vremii drept “frumusețe, grație și coregrafie”, iar pe fiica ei, Tatyana, a îndrumat-o spre balet. În 1954, la 19 ani, a debutat într-o competiție internațională, câștigând medalia de aur cu echipa Uniunii Sovietice la Campionatele Mondiale de la Roma.

Doi ani mai târziu, Latynina s-a luptat cu unguroaica Agnes Keleti pentru titlul de cea mai bună gimnastă a Jocurilor Olimpice de la Melbourne. Larisa a obținut patru medalii de aur, cu echipa, la individual compus, sol și bârnă, una de argint, la paralele, și una de bronz, în concursul pe aparate cu echipa, în timp ce Keleti a cucerit de patru ori aurul și două medalii de argint.

Larisa și-a confirmat superclasa la Europenele din 1957, de la București, unde a câștigat de cinci ori aurul, iar în 1958, la Mondialele de la Moscova, a uimit prin cucerirea a cinci medalii de aur și a unui argint în condițiile în care era însărcinată în cinci luni! Latynina a ținut în secret acest lucru, știut doar de soțul ei și de ginecologul care i-a dat unda verde pentru participare, de teama ca nu cumva doctorul echipei sau antrenorul să îi interzică prezența în competiție.

După naștere, a revenit în forță la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, unde a câștigat trei medalii de aur, la individual compus, la sol și cu echipa, două de argint, la paralele și sărituri, și una de bronz, la bârnă, într-o luptă aprigă cu o altă legendă a gimnasticii acelor timpuri, Vera Ceaslavska, din Cehoslovacia.

Punctul culminant l-a atins la Olimpiada din 1964. La Tokyo, Larisa Latynina a depășit recordul de 12 medalii la Jocurile Olimpice, stabilit de atletul finlandez Paavo Nurmi între 1920 și 1928, performanță de care a aflat abia în 1979, de la un reporter ceh! În Japonia, Latynina a câștigat de două ori aurul, la sol și cu echipa, de două ori argintul, la individual compus și bârnă, și bronzul de două ori, la paralele și sărituri. Prin cele nouă titluri olimpice, Larisa Latynina a devenit cea mai titrată gimnastă din istorie, record care rezistă și astăzi. Iar performanța sa de 18 medalii olimpice a fost depășită abia în 2012 de înotătorul american Michael Phelps.

În momentul în care a pus punct activității de gimnastă, Larisa avea aproape 32 de ani. Ea a rămas în perimetrul gimnasticii, fiind antrenorul echipei feminine a Uniunii Sovietice până în 1977, timp în care fetele sale au câștigat aurul olimpic în 1968, 1972 și 1976. Însă, în ciuda celor trei titluri consecutive obținute de echipa sovietică, Latynina a fost demisă din funcția de antrenor ca urmare a apariției fenomenului Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal. Românca a rupt dominația Uniunii Sovietice în gimnastică, iar Larisa Latynina a plătit cu postul său. “Oamenii cu talent se pot naște în orice țară. Am încercat să le explic superiorilor mei, dar nu au vrut să asculte”, a povestit de curând fosta mare sportivă.