La un pas de tragedie! Fiul lui Calin Geambasu, atacat de un maidanez! Vezi cum a sarit sa-l muste de fata pe micutul de patru ani

Petre Geambaşu a dorit să filmeze momentul în care micuţul David, în vârstă de patru ani, se distra alături de Tarzan, câinele de lângă casă.

Evenimentul, care trebuia să fie unul plăcut, s-a transformat într-un  coşmar. În momentul în care micuţul s-a apropiat de animal, acesta a sărit să-l muşte chiar de faţă.

Călin Geambaşu a calmat imediat animalul, însă micuţul a tras o sperietură zdravănă. Maidanezul nu are, în fond, nicio vină. E un animal care nu gândeşte, care nu ştiu să deosebească binele de rău.

Tarzan, animalul pe care Petre şi Călin îl îngrijesc, nu avea de unde să-l recunoască pe copil. Chiar atunci, marele artist dorea să-i prepare de mâncare.

Cu toate astea, Călin şi Petre Geambaşu nu sunt de acord cu eutanasierea maidanezilor şi propun să se găsească o soluţie viabilă, căci moartea lor nu este una convingătoare. Aşa cum s-au ocupat până acum primăriile şi OMG-urile de această problemă, chiar şi după moartea lor, se va întâmpla la fel. Adică, câinii maidanezi se vor înmulţi la fel de repede şi, din nou, aceste asociaţii, care ar trebui să aibă grijă de ei, îi vor da uitării.

Din păcate, dacă se va ajunge la asta, va fi nevoie de încă o moarte pentru a se trage, din nou, un semnal de alarmă.

„MAIDANEZII

PROBLEMA: IMPREVIZIBILI.

Nu trebuie sa mai sfasie de viu pe nimeni ca sa reprezinte un permanent factor de panica. Cred ca este suficient ca merg in haite, latra amenintator, sperie, ataca sau chiar musca (nu trebuie neaparat sa omoare…!). Ii intalnim peste tot si nu ii vedem chiar in cele mai fericite ipostaze… Sunt tare amarati cu viata haituita pe care o duc. Din aceasta cauza ei sunt si atat de IMPREVIZIBILI !!! Asta este probabil cel mai grav aspect! Acum ii mangai si le dai de mancare si in foarte scurt timp, daca li se pare lor ceva in neregula si asociaza cu experiente din trecut, te pot ataca; adica, exact cum ni s-a intamplat si noua. Sunt multi maidanezi care ataca din frica sau din instinctul de a-si proteza un teritoriu imaginar, asta pe langa cei care sunt evident fiorosi…!
Diferenta dintre noi si alti oameni este ca intamplator aveam camera video pornita atunci cand am tras sperietura, neintuind nici cel mai mic pericol posibil, premisele fiind cele mai „pasnice” cu putinta…!!! Acel caine primeste mancare zilnic din partea familiei mele si a vecinilor. I-am facut si cusca langa curte unde vine cand doreste, fiindca nu doarme acolo permanent. Vine doar la masa… De aceea nu ne faceam deloc griji in privinta lui. Si un alt aspect, DaviN este obisnuit sa se joace si sa vorbeasca cu cainii; noi avem 4. Deci, iata cat de IMPREVIZIBILI sunt acesti maidanezi, oricat de ocrotiti ar fi de catre cineva. Intotdeauna va exista un „altcineva” pe care il va considera „un posibil pericol” si il va ataca. Invariabil. Familia noastra, din bani proprii, a tratat si operat diversi caini aflati in suferinta, dar mai mult nu putem face. Noi procedam din punct de vedere uman, nu dupa interpretari ale legilor, nu manati de interese politice sau legate de bani publici.

Am intrat in aceste discutii in urma unui telefon primit acum 3 zile, in data de 21 Septembrie, din partea doamnei doctor Monica Pop care m-a invitat sa semnez petitia „fara duritati, fara sa fie loviti cu batele, ca si asa sunt haituiti si chinuiti destul”… Am fost de acord cu aceasta petitie pentru care am fost solicitat de catre doamna doctor Monica Pop. Trebuie adoptate solutii BUNE atat omenesti, cat si administrative.

NU SUNT UN SUSTINATOR AL EUTANASIERII, DAR NICI NU IMI MAI DORESC SA II VAD PRINTRE OAMENI.

Indemn la o responsabilizare public-privata, înspre binele câinilor, dar mai ales al oamenilor, peste orice interese legate de bani publici, prin costuri minime, dar cu implicare constanta si coerenta, nu doar la nivel declarativ, asa cum se prea poarta de catre ONG-urile care vehiculeaza anual sume imense FARA SA FACA NIMIC…!!!

ORICUM, CHIAR SI VOTATA, SOLUTIA EUTANASIERII NU VA DA ROADE FOARTE CURAND, DATORITA NUMARULUI FOARTE MARE DE MAIDANEZI SI A PERSONALULUI REDUS CARE SE OCUPA DE ACEASTA PROBLEMA SOCIALA.

DIN PACATE, SOCIETATEA CIVILA ROMANEASCA S-A SCINDAT IN 2 DIRECTII OPUS EXTREME: EUTANASIEREA CAINILOR SI SUSTINEREA LOR DOAR LA NIVELUL VORBELOR (TIMP IN CARE SE TOT ALOCA SUME DE BANI, SI PENTRU PRIMARII, SI PENTRU ONG-URI CARE NU FAC NIMIC DECAT SA PROFITE!). (!!!)

Sterilizarea este un proces costisitor, ineficient si care ar dura intre 10 si 15 ani de acum inainte (asta daca ar putea fi sterilizati toti…). Pare o utopie.

 

SOLUTIE UMANA (merita macar incercata timp de cateva luni):
DACA NE ESTE CU ADEVARAT MILA DE ACESTE ANIMALE ALE NIMANUI, fie le luam acasa, fie implementam un parteneriat public-privat, fara costuri prea mari din partea niciunora: statul da terenul, asigura o amenajare minima a locului unde vor sta si se ocupa de ingrijirea medicala, iar cetateanul vine cu mancarea de zi cu zi + un numar de ONG-uri si fundatii pot initia programe in parteneriat cu sute de restaurante unde se arunca zilnic tone de mancare…!).
Se pot face astfel de locuri ale cainilor fara stapan la marginea cartierelor si in anumite zone mai retrase ale parcurilor mari, practic, tot prin locurile unde ei se afla deja, doar ca neingrijiti de nimeni.
Realitatea strazii, peste mila si compasiune: sunt infometati, plini de boli si purtatori de tot felul de microbi, ii vedem schiloditi in urma accidentelor rutiere sau chiar a luptelor dintre ei, ii gasim degerati in ierni grele, sunt rai sau inraiti pe parcurs… Pe langa pericolul ce-l reprezinta pentru populatie, oare acestor animale amarate chiar le-o fi bine pe strazi, intr-o asa zisa „libertate”…?! Dintr-o „mila temporara si de moment” s-a ajuns astazi la un fenomen atat de extins.
REALIZANDU-SE UN ASTFEL DE PROIECT, se vor tria cei carora le pasa intradevar de soarta acestor animale amarate de cei care isi arata compasiunea doar la nivel declarativ!!!

Exemplul din cartier „Triumf” – Otopeni.

Din pacate exista mult fariseism, iar atunci cand e cu adevarat ceva de facut, dispare aproape toata lumea. E usor sa punem piedici celor care, chiar daca mult prea putin, macar fac cate ceva intr-o directie… Este exact cum se intampla si in TV, cum indraznesc unii sa „carcoteasca” despre emsiuni in direct, unde, sub presiune, se mai strecoara diverse inadvertente sau probleme tehnice. La adapostul inregistrarii nimeni nu greseste…!!!

In iarna anului 2000 am luat un maidanez zgribulit si foarte bland si l-am dus la curtea unor prieteni care aveau casa la Snagov. Cum a intrat in curte, necunoscand teritoriul, a zbughit-o inspre lac si a sarit in apa inghetata. Fara sa stau nici o secunda pe ganduri, am sarit dupa el, cu tot ce aveam asupra mea: chei de la masina, pager… Am racit puternic si am tras o mare spaima cand cu el in brate trebuia sa sparg gheata ca sa ajung inapoi la mal, insa, din acea zi, acel caine a ramas la prietenii nostri pana a murit de batranete.

CONCLUZIE:
DINTR-O MILA REALA, NU DOAR LA NIVEL DECLARATIV, EI NU MAI TREBUIE SA FIE PE STRAZI. CUM? CUM S-O PUTEA MAI INTELEPT, INSA ORICUM, NU IN DETRIMENTUL OAMENILOR. PRIORITARE SUNT SIGURANTA SI LINISTEA POPULATIEI, PESTE INTERESE POLITICE SI BANI PUBLICI.”, este declaraţia lui Călin Geambaşu, pentru Cancan.ro.

Larisa Ciută