Boxerul român Viorel Simion a pierdut centura, după ce a fost învins la puncte de britanicul Scott Quigg, într-un meci desfăşurat pe durata a 12 runde, eliminatoriu pentru titlul mondial IBF la categoria pană, desfăşurat într-o gală profesionistă pe stadionul Wembley din Londra.
CANCAN.ro, site-ul nr 1 din România, l-a filmat pe bombardierul Simion, alături de soţia lui, la cumpărături. Atât boxerul, cât şi soţia lui, păreau să nu fie într-o formă prea bună, după ce şi-au achiziţionat ce aveau nevoie, în drum spre casă, au fumat ţigară după ţigară. Mai mult decât atât, la un moment dat, sportivul s-a îndepărtat de soţia lui şi mergea înaintea ei. ( Vezi AICI cum dansează Mike Tyson ,,Căluşarii” în direct )
După ce, în iulie 2013, Simion a pierdut centura de campion WBC International la categoria pană în faţa lui Lee Selby, într-un meci disputat la Hull, acum, cel poreclit Bombardierul s-a înclinat, tot la decizie unanimă, în faţa lui Scott Quigg. De această dată, însă, Simion a pierdut centura de campion IBF Intercontinental şi şansa de a se bate pentru titlul de campion mondial cu nimeni altul decât acelaşi Selby.
A fost a doua înfrângere a lui Simion, în 23 de meciuri disputate la profesionişti. La aproape 36 de ani, Bombardierul şi-a jucat cam ultima şansă de a lupta pentru un titlu mondial. „Doar fetele mele mă pot face KO. În ring, nu-mi fac probleme„, spunea Viorel. ( Decizia radicală luată de LEONARD DOROFTEI. Unde se va muta sportivul )
Povestea de boxer a lui Viorel Simion începe undeva în 1990, într-o săliţă de câţiva metri pătraţi, în acelaşi cartier în care a crescut. Antrenorul Mihai Teofil i-a pus mănuşile în mâini şi tot el a umblat după Viorel pe străzi pentru a-l readuce în sală, după opt luni de rătăcire. „Ştiţi ce m-a readus la box? Nu insistenţele maistrului Teofil, nici măcar rugăminţile inginerului Ion Gălăteanu de la Republica, un om minunat care a avut mereu încredere în mine. Ci banii pe care fratele meu i-a primit la «Memorialul Simion Cuţov», prin 1994. Atunci am înţeles că boxul îmi poate asigura un viitor frumos„, rememorează Viorel.
Cariera lui a pornit frumos: aur la europenele de cadeţi din 1997 şi acelaşi „metal” doi ani mai târziu, la CE de juniori. În 2000, la numai 19 ani, îşi mătura toţi adversarii la Centura de Aur şi ajungea în lotul de seniori. Zborul i s-a frânt în jocuri de culise şi decizii injuste. „În 2001, la Mondiale, arbitrii au dat în butoane de m-am speriat. M-a învins turcul Paliani la diferenţă de 15 puncte. Jocurile erau făcute pentru ca el să ia titlul mondial. La fel şi în 2002, când am luat doar bronz„, îşi aminteşte Viorel Simion.
În 2006 a trecut la profesionişti, găsindu-şi locul într-un ring unde boxul nu poate fi păcălit. „Sunt reprize mai multe, ai timp să-ţi faci o strategie, să boxezi cu adevărat„, explică el.