Josef Masopust și gloria sa de un minut din finala Cupei Mondiale

Josef Masopust își va trăi momentul de glorie absolută în finala Cupei Mondiale din Chile din 1962, când a deschis scorul în minutul 15 al confruntării cu Brazilia.

„Cel puțin pentru un minut în acea zi, am fost campionii lumii. Dar înainte de a înțelege bucuria pe care ar fi trebuit să o simt, ei au înscris și mi-au ruinat momentul”, a povestit Josef Masopust într-un interviu acordat spre sfârșitul vieții, în 2013. Brazilia a egalat imediat în minutul 17 prin Amarildo, apoi a mai punctat de două ori în repriza secundă și s-a impus cu 3-1.

Performanța Cehoslovaciei a fost cu atât mai impresionantă cu cât la plecarea spre Chile nimeni nu a venit să le ureze noroc, după cum a mărturisit chiar Masopust: „Oamenii ne spuneau să nici nu ne desfacem bagajele după ce ajungem pentru că ne vom întoarce imediat!”

Ziua de 17 iunie 1962 a fost una cu dublă însemnătate pentru Masopust: nu doar pentru că juca în finala Cupei Mondiale, ci și pentru că era ziua de naștere a soției sale, căreia regimul comunist din Cehoslovacia nu i-a permis să-l însoțească de teama că cei doi ar putea emigra. Astfel, el spera să îi ofere victoria drept cadou, însă i-a lipsit cel puțin un ingredient necesar în realizarea unei lovituri colosale.

„Trebuie să fiu sincer și să spun că nici noi nu am crezut că putem învinge Brazilia. Cunoșteam calitatea lotului lor și nu am prea crezut în noi”, a spus Josef, care a avut parte de un adevărat șoc, alături de coechipierii săi, încă de când a ieșit prima oară pe terenul finalei din Santiago. Și asta pentru că toate meciurile Cehoslovaciei de până atunci s-au desfășurat în fața unor audiențe ce nu au depășit 15 mii de spectatori la Vina del Mar și Rancagua, în timp ce partida decisivă pentru titlul suprem a fost urmărită din tribune de 70 de mii de oameni. „Am simțit că am dat tot ce puteam, dar Brazilia a fost echipa mai bună. Nu am avut remușcări după meci”, a mai povestit Masopust, care a fost primit ca un adevărat erou național la întoarcerea în țară, alături de coechipierii săi.

„Totul s-a schimbat față de momentul plecării noastre. Abia am putut ieși din vamă. A fost o adevărată nebunie!”, și-a reamintit Josef, care a fost dezamăgit, însă, de puțina recunoștință arătată de autoritățile din Cehoslovacia: „Din punctul de vedere al fanilor, a fost un succes uriaș, dar nu și pentru oficiali. Am primit doar cinci mii de coroane, echivalentul a 180 de dolari, bani din care au reținut și impozit!”

Josef Masopust s-a consolat, însă cu recompensa supremă pentru un fotbalist la nivel individual, Balonul de Aur, pe care l-a primit la sfârșitul anului 1962, devenind primul est-european laureat de revista France Footbal.

P.S. Povestea completă a lui Josef Masopust poate fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.