John McEnroe, o legendă a tenisului
John McEnroe a fost numărul 1 mondial atât la simplu, pentru 170 de săptămâni, cât și la dublu, timp de 270 de săptămâni, și a câștigat cel mai mare număr de titluri adunate din întreaga Eră Open: 77 la simplu și 78 la dublu.
A cucerit șapte trofee de Grand Slam la simplu, patru la US Open și trei la Wimbledon, și nouă la dublu, iar recordul său de 82 de victorii și doar trei înfrângeri din 1984 reprezintă cel mai bun procentaj al vreunui tenisman într-un singur sezon din Era Open. Învingător de cinci ori în Cupa Davis cu echipa Statelor Unite, în 1978, 1979, 1981, 1982 și 1992, McEnroe s-a remarcat și în turneele de sfârșit de an, câștigând opt trofee la simplu și șapte la dublu, o altă performanță neegalată de niciun alt jucător până în prezent.
John a format un cuplu redutabil cu Peter Fleming, alături de care a câștigat 57 de trofee, printre acestea numărându-se patru la Wimbledon și trei la US Open. Totuși, Fleming a fost mereu modest în privința contribuției sale la acele succese, spunând adesea că “cel mai bun dublu din lume este cel format din McEnroe și oricine altcineva.”
El a reaprins interesul americanilor pentru Cupa Davis într-o perioadă în care mulți dintre jucătorii consacrați, printre care Jimmy Connors, preferau să participe în turnee demonstrative cu recompense financiare generoase. 1979 a fost unul dintre cele mai fructuoase sezoane din cariera lui McEnroe, care a câștigat zece titluri la simplu și 16 la dublu, un record în Era Open. Învingător la dublu la Wimbledon și US Open, John McEnroe a obținut primul său trofeu de Grand Slam la simplu la US Open, unde l-a învins în ultimul act pe bunul său prieten, Vitas Gerulaitis, în trei seturi, devenind, la 20 de ani, șase luni și 31 de zile, cel mai tânăr campion de la Flushing Meadows din ultimii 31 de ani.
Cel mai bun sezon al lui John a fost, fără îndoială, 1984, când a reușit cel mai bun procentaj al victoriilor din Era Open, 96,5%, cu doar trei înfrângeri în 85 de partide. El a început anul cu 42 de succese consecutive, serie în care a cucerit șase trofee, primul eșec fiind suferit în finala de la Roland Garros, în fața lui Ivan Lendl. Au urmat al treilea titlu de la Wimbledon, al patrulea trofeu la US Open și triumful pentru a treia oară în Masters Grand Prix.
Presiunea de a fi mereu în top nu a mai putut să o suporte în 1986, când a decis să ia o pauză de șase luni. După revenire, nu a mai izbutit să atingă nivelul din anii precedenți, cele mai importante performanțe fiind câștigarea Masters Grand Prix în 1989, trofeele la dublu de la US Open, din 1989, și Wimbledon, din 1992, și ultimul triumf din Cupa Davis, în 1992. La sfârșitul acelui sezon, și-a anunțat retragerea din activitatea de jucător, cu un palmares de 877 de victorii și 198 de înfrângeri la simplu și de 532-103 la dublu, iar în 1999, a fost inclus în International Tennis Hall of Fame.
Povestea completă a lui John McEnroe poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.