Povestea Janicei Kostelic este cea clasică a campionului de genă, cu ADN de învingător, care răzbește în orice condiții, care pornește de jos și ajunge sus, în vârf, după ce a depășit toate obstacolele întâlnite în cale, indiferent de dificultatea lor.
Născută pe 5 ianuarie 1982 la Zagreb, Janica a avut parte de un regim cazon de antrenamente impus de părintele său, dar care a dat roade din plin. Dacă alții se pregăteau patru ore pe zi, ea și cu fratele ei munceau opt ore! A început să participe la concursuri din circuitul european de juniori când avea nouă ani, iar talentul său a ieșit repede la suprafață. Numai că războiul care a izbucnit în fosta Iugoslavie în 1991 a transformat familia Kostelic într-un grup de nomazi care colinda Europa în jurul întrecerilor de schi alpin. Cum nu dispuneau de prea mulți bani, aceștia dormeau fie în mașină, fie în cort, iar de multe ori, masa lor zilnică însemna doar sandvișuri.
Prima răsplată pentru aceste eforturi imense a venit în sezonul 1996-1997, când Janica a câștigat toate cele 22 de curse din circuitul juniorilor, cucerind titlurile la slalom și slalom urias. Urmare acestor succese, la 16 ani, a fost inclusă în echipa Croației pentru Jocurile Olimpice de la Nagano. Acolo, Janica Kostelic a concurat în cinci probe, iar cea mai bună performanță a sa a fost un loc 8 la combinată, ceea ce a reprezentat la acea vreme cea mai buna clasare a vreunui sportiv croat în istoria Jocurilor Olimpice de Iarnă. Un an mai târziu, obține primul său succes într-o etapă de Cupă Mondială, la St. Anton, în Austria, care îi aduce 50 de mii de dolari.
Opt victorii consecutive în proba de slalom i-au netezit drumul spre primul său trofeu în Cupa Mondială în 2001. La 19 ani, era a patra cea mai tânără schioare care reușește această performanță.
Când a ajuns la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2002 de la Salt Lake City, deasupra sa planau foarte multe incertitudini, fiind clasată pe locul 17 în ierarhia mondială a schiului alpin. Însă Janica a răspuns în stil de mare campioană: în prima probă feminină, cea de combinată, a câștigat lejer cu aproape o secundă și jumătate mai puțin decât a doua clasată, aducând Croației prima medalie din istoria Olimpiadelor Albe. La Super-G, a obținut argintul, iar în proba de slalom și-a demonstrat măiestria în condiții extrem de vitrege. Pe o adevărată furtună de zăpadă, cu vizibilitate redusă, într-o cursă care a dus la abandonul a 30 de schioare, Janica s-a impus autoritar. Iar pe 22 februarie 2002, după succesul de la slalom uriaș, Janica a devenit primul schior din lume care cucerește patru medalii la o singură ediție a Jocurilor Olimpice.
Totodată, ea a egalat performanțele lui Jean-Claude Killy și Toni Sailer, singurii schiori care au mai cucerit trei medalii de aur la o singură Olimpiadă de Iarnă. În 2003, Kostelic a câștigat din nou Globul de Cristal la Cupa Mondială, însă a ratat următorul sezon din cauza unei alte operații la genunchi și a unei intervenții chirurgicale la glanda tiroidă, în ianuarie 2004. Ca urmare a acestei absențe îndelungate de pe pârtii, anul 2004 a fost singurul din perioada 1998-2006 în care ea nu a fost desemnată Sportivul Anului în Croația!
La Jocurile Olimpice de la Torino din 2006, avea să-și desăvârșească legenda prin medalia de aur obținută pe 18 februarie 2006 în proba de combinată alpină. Cu patru titluri supreme, Janica devenea cea mai titrată schioare din istoria Olimpiadelor Albe. Tot la Torino, ea a mai luat un argint în proba de Super-G, iar la finalul anului a devenit și prima reprezentantă a schiului alpin care este desemnată Sportiva Anului la Gala Premiilor Laureus.
Janica Kostelic s-a văzut nevoită să își încheie cariera sportivă pe 19 aprilie 2007, la numai 25 de ani, din cauza problemelor medicale. Însă, ea poate privi mereu înapoi cu mândrie: a cucerit trei titluri în Cupa Mondială, în 2001, 2003 și 2006, patru medalii de aur și două de argint la Jocurile Olimpice, cinci medalii de aur la Campionatele Mondiale și a adunat 30 de succese de etapă la Cupa Mondială, cu cel puțin un triumf în fiecare probă: 20 la slalom, 6 la combinată alpină, două la slalom uriaș, unul la Super-G și unul la coborâre.