Ionica Minune a cantat jumatate de ora cu presedintele Americii. Cum il numeau francezii pe marele acordeonist roman

CANCAN.ro continua povestea lautarului roman care a atins culmile faimei mondiale cu acordeonul, instrumentul la care canta inca de la patru ani dupa ureche. N-a urmat o ora de meditatie, dar este considerat cel mai rapid acordeonist.

“Am cantat pentru presedintele francez Jacque Chirac, pentru Yasser Arafat. Erau mai multi premieri pentru care am cantatat, eram si eu foarte emotionat. Mi-aduc aminte cum, intr-o noapte, cantam la un restaurant, Turn parca se numea, si a venit si fostul presedinte american Bill Clinton acolo. Am dat-o si noi pe jazz american. Am cantat ce am cantat, dupa care el a trimis pe cineva dupa un saxofon si a cantat cu noi, cam jumatate de ora. Atunci m-am simtit tare ca el, iti dai seama! Stand langa cel mai mare om al planetei, cum sa te simti? Te simti si tu ca el”, povesteste lautarul de peste 50 de ani stabilit in comuna Stefanesti.

Ionica este cunoscut de toti artistii contemporani de muzica lautareasca si nu numai si cautat de toti cei care iubesc aceasta muzica, din, dar si din afara tarii.

Cu toate astea, cand isi aduce aminte de oamenii cu care a avut ocazia sa cante sau de cei carora le-a cantat si-acum il apuca emotiile.

“La nivel international imi spuneau “Oscar Peterson pe acordeon”. Eu unul nu am crezut, dar mi-au aratat baietii ziarele. Imi spunea si “cel mai rapid acordeonist”. Eu pot sa cant si sapte-opt ore fara oprire cu cea mai mare viteza, putini acordeonisti din tara noastra pot sa faca treaba asta. Asta a necesitat insa si foarte multa munca”, mai explica Ionica.

Ii vin greu in minte oameni care l-au invatat sa cante, toata viata a avut talentul de a canta dupa ureche.

“Pot sa va zic de oameni cu care am cantat. Este unul care tot in Franta este acordeonist, dar canta cu butoane, il cheama Galliano, prietenul meu cel mai bun de-acolo si care a fost cotat cel mai bun acordeonist al lor, Marcel Azzola. Iar de peste ocean, m-am mai intalnit cu multi instrumentisti foarte buni. Ne-am intalnit mult pe la festivaluri din Montreal sau din alte locuri. Am fost marcat de ei, dar cred ca lor le-a placut mai mult de mine”, glumeste tantos lautarul.

Cu toate astea, nu a uitat de oamenii de la care a invatat sau a furat meserie, ca asa este in muzica, si nici de cei cu care a crescut si care acum nu mai sunt in viata.

“Am cantat cu cea mai mare familie de chitaristi care a existat vreodata, Django Reynald. Dansul a murit, cand am ajuns eu acolo in 1991, dar am cantat cu nepotii lui aproape 8 ani de zile. De regretat, regret ca nu mai sunt acolo, dar acum lucrurile stau diferit. M-am stabilit aici, am o viata aici”, a mai spus Ionica Minune.

(Ionut Ungureanu)