O calatorie pe cont propriu in minunata Grecie si un popas de cateva zile intr-un micut hotel particular din Peloponez pot fi metode garantate pentru cunoasterea de aproape a minunatului popor grec. Minunat popor pentru ca vorbim despre oameni calzi si foarte primitori, iubitori de copii, petrecareti, dar si muncitori – indiferent de ocupatia fiecaruia.
In micutul hotel evocat, proprietarul statea la parter, iar clientii locuiau deasupra, in cele doua etaje construite din munca intregii familii: fiecare etaj reprezenta munca, economiile si incasarile din mica afacere de cazare a familiei obtinute in anul turistic anterior. Curtea micutului hotel era ca o curte patriarhala: cu leandrii uriasi, „grei” de atatea flori parfumate, si bolta de vita-de-vie sub care trona o masa rotunda si multe scaune pentru familie si oaspetii hotelului. Ca turist, puteai opta pentru pensiune completa, adica puteai manca impreuna cu familia proprietarului, ceea ce era o experienta minunata: frigarui condimentate si stropite cu suc de lamaie, salate cu bucati de telemea, prajituri foarte dulci, cafele si una dintre minunatele dulceturi grecesti. Grecoaicele sunt mestere la dulceturi, iar mestesugul lor le este impartasit cu placere si risipa de explicatii tuturor celor care doresc.
Pentru toate fructele zemoase (capsuni, cirese, visine, piersici, prune etc.), doamnele Greciei pregatesc doua castronase identice, masurand cu unul fructele golite de samburi, iar cu al doilea zaharul „varfuit”.