Interviu de colecție cu Adrian Dinu Schwartz, magicianul chitarei acustice, fondatorul trupei ABRA: ”Mă rățoiesc, în gând, la șeful…”
Virtuozitate pe instrument, versuri excepționale, acrobații ritmice, ABRA sună divin. Atât despre trupă cât și despre fondatorul trupei, Adrian Dinu Schwartz, s-a tot scris, de-a lungul timpului. De curând am reascultat, și eu, mare parte din tot ce există pe youtube sau pe pagina formației. Înțeleg de ce oamenii povestesc că erau în delir atunci când apăreau ei – ABRA. De fapt, prin Adrian Dinu Schwartz am descoperit trupa, iar prin[tre] calambururi l-am descoperit pe Adrian Dinu Schwartz:
Tonomatul a fost anticipat de Ion Creangă. Pun Guța cu doi bani.
Ceea ce în Cluj se cheamă Untold, în Dubai este Uncold.
La început a fost cu vântul…
Bine că sunt apreciate gazele lacrimogene ale Poliției, gazele latrinogene ale vitelor fiind interzise!
Carlos ajunge, în ianuarie, la Catedrala Mântuirii Neamului și cere Zappa sfințită.
I s-a răspuns: piei, Santana!
- Verestoy fuma Carpați fără.
Situația din țară a devenit strigătoare la ger.
Sunt autori ale căror nume ne cutremură. Barbu Ștefănescu de la Vrancea.
În 1330 Basarab l-a posadat pe Carol Robert de Anjou.
Firea: de mică am făcut pe o liță
Ion Cristoiu nu prea mai apare pe ecran să uimească cu dicția-i unică. S-o fi convertit la pelticostali.
Am aflat de la TV că una este să intri în grațiile Codruței Kovesi și alta în gratiile ei.
Cum diacritice nu prea avem, unii ar crede că I. Slavici e născut în Siria.
M-am simțit înțepenit, cu dureri de ceafă, șale, umăr… Mă simt bunicul pământului.
Iubita, constatând cantitatea vinului de seară, m-a numit iubirtul meu.
Concursul Eurovision rămâne un fel de Lamentallica.
Aud la meteo: s-ar putea castratul de zăpadă să ajungă la 20cm.
Cugetare șahistă: niciun rege nu te va iubi ca nebunul.
Băse, omul cu masca de… fler: mai bine beți, decât analfabeți.
Ce gândește austriacul când constată că are jumătate din gazul românesc de la
Marea Neagră? Bă, ăștia fac haz de negaz!
Pe limbă mai am, încă, papile gust-a-tine.
Arghezi rock’n’roll. Unde sapă Zappa locul / sare din pământ norocul.
Mă dusei să trec la old, Irinuca o dă în metru tantric.
Semne bune anulare.
La cât m-am jucat cu calamburul, mai urmează să scriu Carmina Calamburana.
”Unii au o curiozitate aparte, caută minuni!”
Adrian, în general, omul obișnuit se ține de cuvânt. Tu te ții [și] de cuvinte! Cred că ai cele mai istețe jocuri lingvistice, găselnițe umoristice pe care le-am citit. De exemplu: ‘Partea Chaplină a paharului’. Tipic ție. Vrei să fie acesta titlul discuției noastre?
– Absolut. Partea Chaplină a paharului.
Ne lăsăm de cuvinte, trecem la ton: în viață face sau nu muzica? Are El un ton? Sau ne scriem singuri partitura?
– Unii au o curiozitate aparte, caută minuni. E cazul meu, dar minunile s-au pitit bine, așa că, pentru a da de ele, am început să cercetez drumuri spirituale, Raja-Yoga, Biblie, chiar magie alba… Degeaba. Iluminat tot nu sunt, nu am găsit Legea la care răspunde Universul. Dar am tras o concluzie. Mult căutata fericire nu se obține nici cu burta, nici cu mâna, piciorul… Trebuie umblat și la spirit. În cazul meu, creația. În trupa Abra trebuie sa compună cineva. Adică eu. Cu chitara în mână evit banalitățile, e treabă de meserie. Cu creionul ocolesc rimele facile. Dar, deseori, nu se leagă rotund. Atunci mă rățoiesc, în gând, la Șeful. Să-i zicem Isus. Am hotărât că am o relație de invidiat cu divinitatea. Eu te alint, tu nu îmi dai nicio zi grea în viața asta. Și funcționează. Zicerea "om cu frica de Dumnezeu" e o tâmpenie. Ori e cu frică, ori e cu iubire. Când conducta cu inspirație se deschide, poți scrie "Luceafarul" din "poigné". Când iese o piesă muzicală de excepție, e greu să faci proporția dar/ iscusința proprie.
Repetitio mater studiorum est? Mai ales în studenție, nu? Sigur ghicești cheia ludică a întrebării.
– Din lașitate, am stat 11 ani în facultate. Nu puteam fi dat afară, între '80-'90 am adus toate premiile pentru Timișoara la "Cântarea României", altceva nu era.
Trei idei pentru carieră autentică, nu pentru succes, pentru newcomers.
– Întâi: dacă ești convins de propria valoare, merită riscul de a juca marea carte pe muzică. Doi: management. Ăsta a fost punctul slab la ABRA. Acum, trăind în Germania, ABRA devine hobby. Trei: o trupă serioasă poate fi clădită doar în jurul unui lider deștept și inspirat ( Phoenix- Covaci, Taxi- Teodorescu, Cuvintele-Pop, ABRA-…) Sfaturi poți da când zornăie milioanele în cont. Abra e o trupă de ingineri ratați.
Ești unul dintre cei mai agili și robuști -artistic și intelectual vorbind – muzicieni. Dă-mi un truc pentru trac.
– Despre trac. Nu este o frică nejustificată, ar fi doar o rețetă. Rutina. Live se întâmplă buclucuri non-stop. Răgușeala, dureri de burtă, o coardă ruptă, sunetist slab care nu stăpânește monitorul, baterii terminate… Și, când crezi ca ai uimit prin virtuozitate și cultură, unul din public cere "Macarena". Cântam cu "Cat Stevens Project", îl imit perfect, e moda în Germania cu trupe "covers". Cvintet, ceilalți nemți superstudiați. Cu un sfert de oră înainte de intrare, sala plină, îi intreb cum e cu tracul. Ha,ha… avem mii de concerte în spate. Aveam un tensiometru de mână, zic: hai! Toți peste 180. Subconștientul nu poate fi păcălit.
Un calambur pentru anul acesta?
– 2024? Semne bune anulare. Dar mi s-a furat, am tot văzut-o…
Ce-o mai fi, în viitor?
– În ultima vreme facem gesturi nefirești. Nu trebuie să fii șahist să te prinzi că suntem manipulați. Rămân în lumea mea frumoasă, cum ar fi să nu am nicio zi grea în viață? Doar pactul e făcut.
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.