”Depresia este o boală şi trebuie tratată ca atare. Nediscutată, netratată, ea poate să se dezvolte şi să crească şi poate fi chiar sfârşitul. Trebuie foarte multă atenţie la cum te simţi şi să faci diferenţa între astăzi am o zi proastă şi starea mea este este permanent proastă. Şi o s-o descoperim în primul rând la momentul în care ne aşezăm în pat să dormim şi nu putem. Şi nici măcar un gând nu are început şi sfârşit. Eşti constant ca un fum negru, ca şi când cineva ţi-ar fuma creierul.

Apoi e starea greoaie de dimineaţă. Şi nu mă refer la puţină oboseală, mă refer la faptul că nu te-ai mai ridica deloc din pat. Deloc! Şi ai amâna în permanenţă toate lucrurile pe care le ai de făcut. Nu vrei să vezi pe nimeni, nu ai chef de prieteni.  Aveam senzaţia că sunt ciută, că sunt urâtă, grasă, nefolositoare, că am ratat toată viaţa”, mărturiseşte cu sinceritate Sorana.

”Toate aceste gânduri netratate, combinate cu insomnia sunt foarte periculoase. Şi te duc la acel moment la care ajunsesem eu, unde îmi doream să mor. Aş fi vrut să mă duc la culcare şi să nu mă mai trezesc. Nu aveam curaj să-mi fac rău, dar îmi doream să se stingă tot. Oamenii trebuie să ştie că toate acestea sunt periculoase şi boala asta trebuie tratată”, avertizează Sorana.