Ingemar Stenmark, regele slalomului

Unul dintre cei mai mari sportivi din istoria Suediei, Ingemar Stenmark este considerat cel mai bun specialist al probelor de slalom şi slalom uriaş al tuturor timpurilor. Născut pe 18 martie 1956 în Joesjo, Stenmark s-a mutat cu familia în Norvegia pe când avea patru ani, iar un an mai târziu îşi punea pentru prima dată schiurile în picioare.

La opt ani, Ingemar câştiga prima sa competiţie naţională, iar în decembrie 1973, când avea 17 ani, a debutat în circuitul Cupei Mondiale de schi alpin. De aici, începe povestea sa de succes. Suedezul a adunat cele mai multe triumfuri în istoria Cupei Mondiale, 86, dintre care 40 în proba de slalom şi 46 în cea de slalom uriaş, și a câștigat două medalii de aur și un bronz la Jocurile Olimpice și trei medalii de aur și un argint la Campionatele Mondiale.

Recunoscut drept un campion tăcut, care oferea doar răspunsuri scurte şi politicoase jurnaliştilor, Stenmark nu s-a simţit confortabil la viteze ce depăşeau 120 de kilometri pe oră şi, de aceea, a concurat foarte rar în celelalte discipline tehnice ale schiului alpin, combinata şi Super-G, unde nici nu a obţinut vreo victorie în întreaga carieră.

La 20 de ani, Ingemar Stenmark a luat startul în premieră la o ediţie a Jocurilor Olimpice, participând la ediţia din 1976, organizată la Innsbruck, unde a obţinut bronzul la slalom uriaş. Anunţat drept principal favorit la Campionatele Mondiale de la Garmisch, din 1978, suedezul a cucerit două medalii de aur în probele sale favorite, slalom şi slalom uriaş, performanţă repetată în 1980 la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, aceste titluri olimpice fiind considerate, în acea perioadă, şi drept titluri mondiale.

Peste doi ani, Stenmark nu a reuşit decât un argint în proba de slalom uriaş la Campionatele Mondiale de la Schladming, dar şi-a luat revanşa la slalom, unde a cucerit medalia de aur. Avea să fie ultimul succes major pentru suedez, care nu a primit dreptul de a participa la Jocurile Olimpice din 1984 de la Sarajevo din partea Federaţiei Internaţionale de Schi întrucât a primit recompense financiare în mod direct, ci nu prin intermediul forului intern de specialitate. Era încă perioada în care nu erau acceptaţi sportivii profesionişti la Olimpiade.

Ingemar Stenmark a revenit în competiţiile de top cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Calgary din 1988, însă nu a mai prins podiumul, iar în martie 1989, la sfârşitul sezonului, s-a retras din activitatea sportivă cu puţin înainte de a împlini 33 de ani.

P.S. Povestea completă a lui Ingemar Stenmark poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”.