O poveste de viață absolut surprinzătoare! Totul a început în anul 1966, când o femeie a decis să se mute în Irlanda, mai cu seamă în Dublin, să se angajeze și să înceapă o nouă viață, departe de părinți. Însă, la scurt timp a aflat că este însărcinată (avea doar 18 ani). Totuși, după 51 de ani, aceasta a aflat că fata pe care a crescut-o nu era, de fapt, fiica ei. Ce s-a întâmplat și cine e „impostoarea”?
Prin poveștile de viață, oamenii pot învăța foarte multe lecții, chiar și în condițiile în care nu sunt integrați direct în acestea. În atenția cititorilor aducem povestea unei femei care, la vârsta de 18 ani, a devenit mămică, dar care a aflat, după 51 de ani, că fata pe care a crescut-o nu e fiica ei. Ce s-a întâmplat, de fapt, și cine este „impostoarea”?
Vezi și PILDA DEVENITĂ VIRALĂ: „DRAGI PĂRINȚI, VĂ ROG, NU VĂ BATEȚI COPIII”
Întreaga poveste începe în anul 1966, când o tânără în vârstă de 18 ani pe nume Helen Maguire a decis să se smulgă din sânul familiei și să își creeze propriul său drum. Atunci, Helen a părăsit cuibul părintesc și s-a mutat în Irlanda, mai cu seamă în Dublin, unde s-a și angajat la Hotelul Avenue din Dun Laoghaire. Helen crescuse într-o familie catolică strictă.
Totuși, după un timp, Helen începuse să sufere de singurătate, iar, la puțin timp după ce a părăsit casa părintească, a aflat că este gravidă. Vestea aceasta i-a schimbat cu totul existența.
Abia având cei 18 ani împliniți, Helen Maguire nu știa încotro să se îndrepte, având în vedere vestea pe care tocmai o aflase, și anume că este însărcinată. Nedorind ca familia ei să știe acest lucru, provenind dintr-un mediu strict, pentru că s-a gândit că părinții ar putea să o îndrume să dea copilul spre adopție, a cerut sfatul unui preot. Bărbatul i-a recomandat să se mute într-o locuință specială pentru mamă și copil. Nu dorea, sub nicio formă, să renunțe la bebeluș.
La scurt timp, Helen a decis să se mute în Anglia, unde a lucrat la un local din Kent. Ulterior, cunoscându-l pe părintele Cleary, a reușit să se angajeze pe postul de telefonist la Hotelul President din Russell Square.
Singură, într-o lume străină, Helen încerca să facă față tuturor obstacolelor, mereu cu gândul la bebelușul care îi creștea în pântece.
În toamna anului 1966, mai cu seamă pe 25 noiembrie, Helen a adus pe lume o fetiță. Christine s-a născut la Royal Free Hospital din Hampstead. Iar, după ce micuța a văzut lumina zilei, Helen a plecat la părinți pentru a-i vizita, însă fără să fie acompaniată de cea mică. Christine a rămas, atunci, pe 3 decembrie, în grija măicuțelor de la St. Patrick’s Guild, dar și cu gândul, ulterior, de a o da spre adopție. Totuși, s-a răzgândit. Lăsase 27,61 de dolari și un bilețel prin care informa că dorește să își păstreze fiica.
Când a ajuns la casa părintească, Helen a decis să îi povestească mamei sale ce s-a întâmplat. Helen, alături de mama ei, Joan, au plecat, după o săptămână, către Dublin. Primise actele de adopție, dar a refuzat să le semneze. A lăsat-o pe micuță în grija măicuțelor și s-a întors la Londra, pentru a mai câștiga bani și pentru a găsi un loc unde să se mute alături de fiica ei.
Abia după șase săptămâni, Helen reușise să o aducă pe Christine alături de ea, la Londra. Apoi, s-a căsătorit cu un coleg de muncă, alături de care a mai avut o altă fată și încă doi băieți. Povestea, însă, nu se termină aici.
Helen a fost căsătorită cu un bărbat, însă relația nu a durat foarte mult și s-au separat. Ulterior, și-a refăcut viața amoroasă și s-a căsătorit, din nou. Alături de partenerul ei, s-au mutat în Irlanda, iar până în anul 2018 au avut o viață extrem de liniștită. Vestea neașteptată pe care o primise ea și Christine le-a tulburat liniștea familiei. La vremea aceea, Christine avea 51 de ani și până în acel moment nu se întrebase niciodată dacă identitatea pe care o avea era, de fapt, cea reală. În Irlanda pornise un scandal legat de adopțiile ilegale, iar, atunci, au început să curgă întrebările. Christine și mama ei au mers să își facă un test ADN, „din glumă”. Totuși, „gluma” a luat o întorsătură neașteptată.
În urma rezultatelor testului ADN, Helen nu era 99% mama lui Christine. S-au gândit că măicuțele care ar fi crescut-o pe fiica femeii i-ar fi dat, de fapt, un alt copil. Totuși, își amintește faptul că atunci când mersese să o ia pe fiica ei de la mănăstire, anumite trăsături păreau schimbate. Helen era brunetă, iar fetița care i-a fost dată, atunci, avea părul blond. Totuși, nu se cunoaște dacă a fost o greșeală sau intenționat.
„Mi-au spus că toți bebelușii se nasc cu părul negru. Și eu le-am crezut. Nu m-am gândit niciodată la asta. Pe atunci credeai ce tot ce îți spuneau preoții și călugărițele”, a declarat ea, arată divahair.ro.
La vremea aceea, Christine locuia în nordul Londrei, în Hertfordshire, alături de soțul ei. Aceasta lucra pe poziția de secretară la o agenție imobiliară.
Se crede că fiica biologică a lui Helen a fost dusă la spital în aceeași zi în care a fost internată și Christine. Ulterior, a fost adoptată de o familie din Dublin.
Sursă foto: Captură video Youtube