În fotografiile făcute de Crăciun la mormântul lui Adrian Păunescu se observă că locul de veci a fost „îmbrăcat” în straie de iarnă: mai multe crengi de brad au acoperit pământul negru şi îngheţat, iar peste ele au fost aşezate câteva ghivece cu crizanteme. De asemenea, de cruce au fost sprijinite două poze plastifiate în care apare regretatul poet, iar o beteală argintie întregeşte „aranjamentul”. După cum puteţi observa, pe fotografia din stânga este scris titlul unei cărţi a lui Adrian Păunescu, respectiv: “Cartea Cărţilor de Poezie”, iar pe cealaltă, un citat din regretatul poet: “Numesc suferinţa poporului meu şi supravieţuirea lui ROMÂNIADA”.

(CITEŞTE AICI: Le-am filmat în exclusivitate! Primele imagini cu fiica şi nepoţica-moştenitoare ale poetului Adrian Păunescu)

„Ofrandele” lăsate la mormânt de apropiaţii scriitorului, printre care şi fiul său, Andrei, sunt un număr special din “Flacăra lui Adrian Păunescu”, două garoafe roşii şi o candelă care pare că a fost aprinsă de curând.

(VEZI ŞI: Imagini în premieră. Cum a comemorat familia şapte ani de la moartea lui Adrian Păunescu. I-au umplut mormântul de flori şi…)

„Colindul celui fără ţară”, la mormântul poetului

Pe prima pagină a cunoscutei reviste a fost publicat “Colindul celui fără ţară”, scris de regretatul artist. Acestea sunt versurile aşternute pe hârtie, cu ani buni în urmă, de Adrian Păunescu:

“Unde-ai fi şi unde te-ai tot duce / Cât ai fi de rău sau cât de bun, / Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce / Cel mai greu îţi este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case / Şi aprind lumini în pomii lor, / Ţi se face mare frig în oase / Şi de ţară ţi se face dor.

Cumpără-ţi un cântec de pe piaţă / Şi-o să-ţi cadă nendoios cu tronc, / Şi-ai să-l ţii cu tine-ntreaga viaţă / Imigrant and very tragic song.

 Bate vântul, bate dinspre ţară, / Suflă-n răni cu sare şi pelin, / Bate vântul şi te-nchide-afară, / Rudele în vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă / Cum e ea, mai bună sau mai rea, / Amintirea-n pace nu te lasă / Pân-la comă în zadar vei bea.

 Poţi să ţii şi două, trei neveste / Ştii prea bine, toţi suntem la fel, /Însă ţara numai una este / Emigrant atât de singurel.

Mori aici şi nimeni nu te-aude / Dar visează tot ce-ţi e pe plac, / Că te bărbiereşti si pleci la rude / Şi găseşti pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de ţară / Ţi se face dintr-o dată rău, /Bate vântul şi te-nchide-afară, /Nu ştii ce să faci cu trupul tău.

 Nu e mare lucru, ştii prea bine / Alţii mese mai bogate pot, / Dar un simţământ e viu în tine / Că acasă e mai mult ca tot.

 Din puţinul lor, ai tăi vor face / Tot ce pot să fie fericiţi, / Să petreacă-n linişte şi pace / Să mai râdă şi să bea un şpriţ.

 Unde-ai fi şi orice-ai fi, bătrâne, / Parcă dorul şalele ţi-a frânt, / Şi atât din tot îţi mai rămâne / Să te-aşezi cu faţa la pământ

 Şi să plângi când toţi în sărbătoare / Hohotesc de parcă te-ar sfida, / Şi să plângi durerea ta ce-a mare / Şi să plângi de dor de ţara ta.”

(NU RATA, PE CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA: Declaraţii exclusive de la fiul şi fiica secretă a poetului! Familia lui Adrian Păunescu, dezbinată la parastas)