„Il voi astepta pe Catalin pana ma voi stinge”

Acum zece ani, Marin Hildan era cel mai mandru tata din Branesti. Fiii sai, Cristi si Catalin, jucau la Dinamo. Primul era rugbist, al doilea fotbalist. Soarta a fost insa cruda si i-a „furat” una dintre comori. Pe 5 octombrie 2000, Catalin Hildan cadea pe teren in timpul unui amical al „cainilor” cu Santierul Naval Oltenita si deceda in ciuda eforturilor disperate ale medicilor. De atunci, tatal jucatorului devenit simbol al fanilor dinamovisti a intrat intr-o transa a durerii.

„In fiecare an, cu o luna inainte de ziua blestemata, incep sa-l visez incontinuu. Ne plimbam prin tara, pe unde il duceam la fotbal, il vad cum era copil, cum juca pentru Dinamo si cum ajunsese mandria familiei. Zi de zi imi apare in vis si il astept sa vina, dar el nu apare…”, spune vocea macinata de plans. „E la fel de greu mereu. Au trecut 10 ani, dar il voi astepta sa se intoarca pana ma voi stinge si eu. Ma mai uit la televizor doar la meciurile Dinamo – Steaua, care ii erau lui atat de dragi, la restul nu am puterea sa o mai fac. Ma gandesc intruna ca ambulanta aceea mi-l salva daca avea oxigen. Sa plang si sa ma gandesc e tot ce mai pot sa fac”, murmura printre suspine Marin Hildan.