„Ii visez si acum urland de durere!”

Primarul comunei a fost printre primele persoane care au ajuns la fata locului dupa tragedie. „Nu voi uita niciodata ce am vazut acolo. Cateva zile m-am trezit din somn strigand, ii visam urland de durere. Mi se mai intampla si acum”, spune Fanica Sacaleanu. „Rezistam cu pastile. Si eu, si sotul ne-am imbolnavit de inima. Nimeni nu ne mai spune nimic, nu stim daca va fi tras cineva la raspundere. Am mers la Procuratura, iar dosarul era undeva, intr-un fund de sertar prafuit. Nimeni nu o mai aduce inapoi, dar macar sa stim ca se face dreptate”, a spus cu glas stins Milica Burangic. In accident si-a pierdut unica fiica, Petruta, de 20 de ani. Si ceilalti asteapta sa se faca dreptate. „Avocatul ne-a spus ca s-ar putea sa dureze si patru ani. Nu ne intereseaza cand, important e ca cineva sa raspunda de ce s-a intamplat cu tatal meu si cu ceilalti”, a spus si Adrian Curbat. Pentru unul dintre cei doi supravietuitori, Ilie Mesteru, faptul ca a scapat cu viata este o minune. „Am reusit sa sar din masina exact inainte ca trenul sa o loveasca. Altfel nu as fi aici. Nici nu vreau sa ma gandesc la acea zi, ma trec fiori si incep iar sa visez urat”, a spus el. Parintii lui ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca le-a lasat copilul in viata, chiar daca are un picior aproape inutilizabil si a ramas fara doua degete la mana stanga. Primarul a facut un monument in memoria celor morti. Placa de marmura a fost pusa exact langa linia de cale ferata unde a avut loc accidentul. Satenii aduc mereu coroane si flori si spun ca nu vor uita niciodata cumplita zi. 13 oameni au murit in urma impactului cu trenul, iar alti trei, printre care si soferul, au fost raniti. Incadrat drept „catastrofa feroviara”, dosarul nu are, pana acum, o solutionare.