Icoana facatoare de minuni din Biserica Icoanei vindeca bolnavii

Inscriptie. „Icoana care a dat numele bisericii, strazii pe care se afla biserica si parcul din apropiere. In jurul acestei icoane s-a creat in cei peste 300 de ani de existenta o aleasa atmosfera duhovniceasca spre folosul multor credinciosi ai Capitalei” Credinta. In centrul Capitalei, oamenii se roaga Sfintei Fecioare sa le rezolve problemele de sanatate Razvan Bica Legenda spune ca, acum cateva secole, un trecator a atipit in parcul aflat pe locul actualei Biserici a Icoanei din Bucuresti. Cand s-a trezit, a vazut in fata ochilor icoana cu chipul Maicii Domnului, care i-a cerut sa ridice o biserica acolo. Acum, pe ferecatura de argint a icoanei, este inscris anul 1682. Potrivit traditiei, Icoana Maicii Domnului, ferecata in argint si lucrata de Filip Nicolau Argintarul, a fost un cadou daruit de catre domnitorul Constantin Brancoveanu micului schit de lemn, aflat la acea vreme in parc. De la ea, in timp, schitul si-a schimbat denumirea in Biserica Icoanei, iar strada si parcul din apropiere au luat acelasi nume. Printre betoanele din centrul Capitalei, gradina Bisericii pare un mic colt de Rai: flori multe si colorate, copaci umbriti, iarba de un verde aprins si, peste toate astea, o liniste odihnitoare. Pe bancile din fata bisercii doua femei stau la taclale, una dintre ele aruncand, din cand in cand, firimituri de paine stolului de vrabii infometate. La intrarea in biserica, in fata panoului cu informatii, un tanar de vreo 20 si ceva de ani noteaza de zor pe un caiet pelerinajele organizate de Agentia de Turism Icoanei: pelerinaj in Tara Sfanta – 1.040 de euro, pelerinaj Spania-Portugalia-Franta – 780 de euro, pelerinaj Grecia la Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir – 330 de euro si 90 de lei? Usa unui garaj din curtea bisericii este deschisa, iar pe ea este lipit un poster cu „spartanii” echipei Dinamo de anul trecut. In biserica sunt cateva zeci de femei: cele mai multe stau in genunchi inghesuite in fata Icoanei facatoare de minuni, altele prefera scaunele de pe marginea bisericii. Singurul barbat din biserica este un tanar de aproape 30 de ani. Omul sta in fata icoanei si se roaga facandu-si foarte repede cruci mari, pana in pamant. Afara, la o tigara in fata bisericii, ne spune ca il cheama Dan si ca sta impreuna cu sotia si cei trei copii, intr-un subsol de bloc: „Dar parintele Popescu mi-a promis ca imi da voie sa-mi fac aici, pe terenul din apropiere, o baraca a mea. M-a ajutat icoana si pe mine ca sunt amarat, nu am serviciu?” In timp ce stam de vorba cu Dan, in fata bisericii opreste un Passat de ultima generatie, iar un barbat grizonat si foarte elegant coboara din masina. Se indreapta grabit spre biserica, intra si se duce direct la Icoana Maicii Domnului, se asaza in genunchi in fata ei, se roaga cu ochii inchisi, isi face cateva cruci pana in pamant, atinge icoana cu mana dreapta, apoi pleaca grabit. Din mers ne spune ca tatal sau este foarte grav bolnav si ca cineva i-a spus ca ar fi bine sa treaca sa se roage la icoana. De cateva zeci de minute o femeie plange in fata icoanei si, din cand in cand, apropie de sticla niste haine pe care le uda cu lacrimile ei. Dupa ce se mai linisteste, ne spune ca are un nepotel in scaunul cu rotile: „Doctorii au spus ca nu au ce sa-i faca, asa ca singura noastra speranta sta in bunatatea si milostivenia Fecioarei?”