Ianis Zicu e ferm: „Boala mamei mele nu mi-a afectat jocul!”

Rep.: Salut, Ianis. Cum e la Timisoara? I.Z.: Nesperat de bine. Inca nu imi vine sa cred ce decizie buna am luat sa vin aici. Orasul e foarte frumos, linistit, iar oamenii au grija sa nu-ti lipseasca nimic. Si aici nu ma refer doar la cei din club, ci si la cei din restaurante sau din magazine. Toti respira fotbal. – Nu ai avut probleme cu fanii pentru ca vii de la rivala de moarte? – A inceput sa se inteleaga si in Romania, din ce in ce mai mult, ca important e sa-ti faci treaba pe teren si sa dai totul pentru echipa unde joci. Eu nu sunt dinamovist, am trecut si pe la Farul si pe la Rapid, sunt doar un fotbalist profesionist. „Nicolae Badea mi-a dat sansa sa zambesc din nou” – De ce ai esuat in „Stefan cel Mare”? – Acolo nu mai eram fericit. Ca sa faci performanta, trebuie sa mergi la munca relaxat si bucuros. La Dinamo nu m-am simtit respectat de unele persoane din conducere si de suporteri. Am realizat ca singura varianta era sa plec. Vreau sa ii multumesc domnului Nicolae Badea pentru ca mi-a oferit sansa sa zambesc din nou. – Cristi Borcea spunea ca e bucuros ca a scapat de tine. – Sa fie sanatos! Eu nu am de gand sa intru intr-un conflict cu el, pentru ca nu am ce sa-i demonstrez lui. Sunt concentrat sa joc bine pentru mine, pentru familia mea si pentru Timisoara. – Apropo de familie. Cat au contat problemele extrasportive in evolutiile tale? – Deloc. Sa fie clar, pentru toata lumea: problemele de acasa nu au avut niciun efect asupra prestatiilor mele. Mama, spre exemplu, a fost bolnava si cand eram la Rapid, e bolnava si acum, nu doar in perioada Dinamo. Prestatiile mele au fost insa diferite, iar asta arata ca motivele au fost evident altele. „Vreau sa aud din nou imnul” – Cu Branesti ai dat gol din „foarfeca”. Ai mai avut in cariera astfel de executii? – Da. Putina lume isi mai aminteste, probabil, ca si in 2005 am dat un gol pentru Dinamo, la Brasov, prin acest procedeu. De la opt ani tot exersez „foarfeca”, e una dintre executiile mele preferate. – Ce merit are Vladimir Petrovici in revirimentul tau? – Fara un antrenor bun, un fotbalist nu poate juca foarte bine. E clar ca este un tehnician de calitate si ca stie tot ce trebuie facut la o echipa din moment ce a castigat Cupa Campionilor. – Urmeaza returul cu Manchester City. – Va fi greu, dar vom incerca sa nu facem Romania de ras. Cand dai 40 de milioane de euro pentru un jucator, inseamna ca atat face, dar si ca ai pretentii uriase de la el. Englezii au super-jucatori, dar pe mine nu ma sperie. Multi fotbalisti romani insa cred ca totul e pierdut de la inceput si asta le scade cu 30-40 la suta randamentul. Eu cred ca diferentele nu sunt atat de mari incat sa ne fie frica. Am jucat multe meciuri in cupele europene si pot spune ca romanii au valoare pentru a face fata celor mai puternici adversari. – La nationala te gandesti? – Eram sigur ca o sa ma intrebi asta, mai ales ca selectioner este Razvan Lucescu. Fiecare jucator are acelasi raspuns, pe care il voi da si eu: sper sa fac partide cat mai bune la club si sa ajung iar printre tricolori. E una dintre cele mai mari impliniri din viata de fotbalist sa ti se cante imnul si vreau sa o traiesc din nou.