Hainele impecabile nu sunt doar curate – fă cunoștință cu fierul de călcat și cu rudele sale apropiate
Perioada Sărbătorilor este aici și, vrem sau nu, se cuvin câteva drumuri către prieteni și familie. În goana noastră pentru cadouri și felicitări, e greu să ținem cont de totul. Unul dintre aceste lucruri este grija față de noi: cum ne simțim și cum arătăm. Despre primul lucru nu putem oferi decât sfatul „nu te grăbi”, despre al doilea există sute, poate mii de articole. Așa că venim cu încă unul, care vorbește mai puțin despre lucrurile pe care să le aplici pe tine și mai mult despre cele pe care să le pui pe hainele tale: fierul de călcat (și rudele sale mai puțin populare).
Primul lucru pe care trebuie să îl știi este că hainele netede nu necesită atât de mult timp. Acesta este și lucrul care sperie cel mai mult pe fiecare dintre noi: ideea unui munte de haine și a unui fier de călcat care, în fața volumului imens de muncă, pare a fi unul dintre acelea pe care le găsești uitate în hoteluri. Adevărul este că omenirea a avut mult timp să îmbunătățească un fier de călcat.
La baza fiecărui model stă un principiu al fizicii care, în câteva cuvinte, demonstrează că țesăturile din bumbac se aliniază mai ușor dacă sunt expuse căldurii. În urma întăririi, acestea își păstrează forma pentru o perioadă mai îndelungată.
Cu siguranță că primii oameni care au descoperit beneficiul căldurii aplicate hainelor nu au știut să explice acest fenomen. Așa că singura întrebare rămâne: din ce punct al istoriei începem să vedem fierul de călcat.
Înainte de a trece la apariția fierului de călcat în forma pe care o cunoaștem acum, merită menționată apariția tehnicii de netezire a hainelor din secolul 1 î. Hr, folosită în zona Chinei. Acum mai bine de 2000 de ani, locuitorii acelor zone foloseau instrumente precum tigăile, umplute cu cărbuni, pentru a călca haine. Și, ca o urmare poetică, majoritatea produselor din această categorie sunt fabricate în China.
Majoritatea celor care au urmărit evoluția acestui aparat afirmă că finalul secolului al 18-lea marchează apariția fierului de călcat într-o formă pe care o recunoaștem acum. La acel moment, un fier de călcat era fabricat chiar din fier și umplut cu cărbune. Alți combustibili folosiți au fost kerosenul, etanol, uleiul de balenă sau carbidul. Această formă a fierului de călcat a dăinuit până în secolului al 20-lea. Dacă aruncați o privire prin podul bunicilor, este foarte posibil să găsiți un fier de călcat care funcționa pe același principiu.
Invenția fierului de călcat modern are două episoade importante. Primul model funcțional de fier de călcat a fost inventat de către Henry W. Seeley, în 1882. Pe atunci, un astfel de fier de călcat nu avea inclus un termostat, pentru reglarea temperaturii. Această problemă a fost rezolvată aproape 40 de ani mai târziu, în 1920.
Al doilea episod important în evoluția fierului de călcat electric este invenția modelului cu aburi. Acesta a apărut în 1926, când compania de curățare Eldec a comercializat primul model de fier de călcat destinat utilizatorilor casnici. Din păcate, acesta nu s-a bucurat de succes pe piață.
În cele din urmă, brevetul pentru fierul de călcat electric, cu aburi a fost acordat lui Max Skolnik, în 1934. Debutul celui de-al doilea război mondial a dus la întârzierea succesului fierului de călcat pe piață. De aceea, abia în a doua jumătate a anilor 40 a dus la comercializarea în masă a modelului creat de Steam-O-Matic Corporation, pe baza brevetului lui Max Skolnik.
Un lucru cu adevărat remarcabil este faptul că, indiferent de prețul unui fier de călcat, fiecare dintre acestea se bazează pe principiul termic descoperit de chinezi acum 2000 de ani. Cablul de alimentare retractabil, funcția de auto-curățare, aburirea automată, talpa anti-lipire, toate acestea sunt bonusuri mai mult decât binevenite.
Menționasem la începutul articolului de rudele mai puțin populare ale fierului de călcat. Prima dintre ele: stația de călcat. Este vorba despre un fier de călcat pe steroizi și este dedicat acelui munte de haine pe care l-am adus în discuție mai sus. Este tipul de produs care te face să te simți ca un profesionist. Stația de călcat este pentru fierul de călcat ceea ce un DSLR este pentru o cameră point-and-shoot. Este și tipul de produs pentru cei care nu au o problemă să-și calce hainele săptămânal.
Pentru cei care au o problemă să-și calce hainele săptămânal, există opțiunea steamer-ului sau a aparatului cu aburi. Aplicând vapori pe țesături, vom putea „relaxa” haina. Un steamer ieftin nu va fi la fel de eficient ca un fier de călcat, însă se va dovedi suficient pentru majoritatea.
Nu în ultimul rând, dacă toate acestea îți mănâncă prea mult timp, spălătoriile s-au înmulțit extraordinar în ultima perioadă, iar unele dispun și de abonamente lunare.