Greșeala uriașă de vorbire pe care milioane de români o fac. „Merită” sau „se merită” – Să vorbim corect!

Există o greșeala uriașă de vorbire pe care milioane de români o fac. O formulare de tipul „se merită” este frecvent auzită pe stradă, în mijloacele de transport sau cine mai ştie pe unde. Uneori o vedem şi scrisă, îndeosebi pe rețelele sociale, inducând în eroare vorbitorii neavizați de limbă română. De aceea, este necesar să identificăm greșeala cu ajutorul exemplelor bazate pe moduri, timpuri, diateză, conjugare, persoană, fără să neglijăm sensurile celor două verbe, respectiv „se merită”, în caz de diferențiere, şi „merită”.

Greșeala uriașă de vorbire pe care milioane de români o fac. „Merită” sau „se merită” să vorbim corect

Mai întâi, după cum observaţi, le-am stabilit ambelor variante statutul de verb, organizând informaţiile, structurându-le în aşa fel, încât cel interesat să reușească să vorbească și să scrie corect românește.

„A merita” este un verb tranzitiv, la modul infinitiv (numele acțiunii sau stării), de conjugarea I, se termină în -a, cu sensurile, potrivit DEXI, cel mai bogat dicționar al limbii române, „a fi vrednic de ceva”, „a i se cuvine ceva”, „a avea dreptul să primească”, „a corespunde prețului”, dacă ne referim la mărfuri, obiecte. Vine din franțuzescul mériter, în latină meritare.

Conjugat la indicativ prezent, se înfățișează astfel: eu merit, tu meriţi, el/ea merită, noi merităm, voi meritaţi, ei/ele merită. La conjunctiv prezent, același verb face: eu să merit, el/ea să merite…

De ex. Elevul care a participat la olimpiade în fiecare an merită toate laudele. Aici lucrurile sunt foarte limpezi.
Așezăm acum forma „merită” la începutul unei fraze cu două propoziţii, unde a doua este introdusă prin conjuncţia să: Merită să investim încredere într-un astfel de elev. Nu s-a schimbat deloc ortografia lui. Cui i-ar plăcea să-i apară această frază, altfel construită: Se merită să investim încredere într-un astfel de elev. Prin urmare, reiese că cea din urmă structură verbală „se merită” nu este corectă.

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

Urania ne spune care e zodia care își va schimba radical viața în...

Argumente în favoarea lui „merită”

Luând în calcul modelul altor verbe, cum ar fi „se cuvine”, „se cade”, mulţi vorbitori ai limbii române înclină să utilizeze pronumele reflexiv „se” lângă verbul activ „a merita”. Cum „se” are rol de semn al diatezei reflexive (nu are funcție sintactică), nu vom putea spune: eu mă merit pe mine, el se merită pe sine sau pe el însuși. Imposibilitatea de a avea funcţie sintactică vă va face să deosebiţi diateza activă de cea reflexivă, altfel spus, este un mijloc de control.

Verbele reflexive pot fi personale sau impersonale, de aceea oamenii îi dau valoare impersonală și lui „se merită”, la fel ca „se întâmplă”, „se pare”, „se înserează” (de parcă se poate vorbi despre „el se înserează”). Nicidecum! Subiectul este neexprimat.

Într-un exemplu ca: Nu se merită să pui totul la suflet, se poate face diferența, atâta vreme cât avem verbul personal „a merita”.

Contaminarea lui cu cele impersonale, enumerate mai sus, s-a produs în acest ultim exemplu.

Totuși, avem şi propoziții în care se vor întâlni formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv „se”. Ele înlocuiesc complementul indirect implicat în acţiune.

De ex. Își merită titlul de prințesă de la naștere.

Pe site-ul anidescoala.ro, un utilizator se declară nemulţumit de faptul că verbul „a merita” cu forma „merită” apare alăturat unui participiu, când de fapt substantivul trebuie să-l însoţească, un verb la conjunctiv sau la infinitiv şi dădea chiar exemple bune: Subiectul merită discutat sau Cartea merită citită.

Un altul refuză explicaţiile legate de diateza reflexivă, vorbind doar de faptul că este impersonal. În consecinţă, greșeala cu „se merită” apare din nevoia, de înțeles, de a separa forma personală de cea impersonala. „Nu are nici cea mai mică legătură cu forma reflexivă, asa cum se insistă”, susţine internautul.

Cum este corect

Numai că multele dicţionare, gramaticile noastre, adevărate ghiduri de orientare pentru vorbirea și scrierea corectă în limba română, ne conving mai mult să rămânem la explicația cu „a merita” care nu este un verb reflexiv. Deci, nu există nicio situație în care să obținem varianta „se merită”.

A, sigur că da. „Merită” este activ pronominal în următoarele situaţii: Eu nu te merit/Tu nu mă meriţi/Ei se merită (unul pe altul). În rest, verbul își ia adio de la pronumele refexiv „se”, așa că vă îndemnăm să faceți și voi asta. Merită!