În prima jumătate a secolului trecut, românul Gogea Mitu, pe numele său adevărat Gogu Ștefănescu sau, după unele surse, Dumitru Ștefănescu bătea la porțile Americii, fiind considerat o mare speranță a lumii boxului. Avea impresionanta înălțime de 2.36 metri și cântărea 146 de kilograme. Părea de neînvins. Ziarele lumii interbelice îl prezentau ca pe o viitoare stea a acestui sport, dar un eveniment trist și neelucidat a făcut ca Mitu să nu mai apuce să trăiască „visul american”.
Dimensiunille sale fizice l-au făcut celebru în întreaga Europă, fiind supranumit „Goliat din România”. Rămâne înscris în Cartea Recordurilor la două secțiuni: pugilist de categoria Supergrea, deținătorul recordului mondial pentru cel mai înalt luptător în ring și cel mai înalt sportiv român din toate timpurile. Un element unic în patrimoniul nostru sportiv. Evident, fără să vrea, numele său a influențat până și limba română. Este vorba de „gogeamite”, un adjectiv ce definește mărimea sa de-a dreptul colosală față de un om obișnuit, cu variantele, „cogeamite”, „coșcogeamite”.
Statura sa l-a făcut faimos în Europa. Și-a atras celebritatea din afecțiunea cu care s-a născut: gigantism. S-a născut pe 14 iulie 1914 în Mârșani, o comună din județul Dolj, situată la aproximativ 50 de kilometri de Craiova. Gogea Mitu făcea parte dintr-o familie săracă, ce-și câștiga existența din agricultură. Erau 11 copii în familie, iar mama sa avea doar 16 ani atunci când l-a adus pe lume. Dintre cei 11 copii, doi se născuseră cu amintita anomalie fizică: Gogea Mitu și fratele său, Tudorel, care avea să moară la vârsta de șapte ani, pe când măsura deja 1.80 metri.
La vârsta de trei ani, Gogea Mitu arăta ca un copil de șase. A fost un autodidact, a învățat singur să citească. La 10 ani era deja atât de înalt, încât nu mai încăpea în banca din sala de clasă. Firește, statura băiatului nu avea cum să treacă neremarcată. La începutul anilor ’30, Gogea Mitu a fost angajatul unui circ din Praga, fiind prezentat, pe drept cuvânt, ca pe o raritate umană. Alături de trupă, tânărul a călătorit în întreaga Europă.
Atunci când a împlinit 17 ani, a fost remarcat de șefii celebrului circ Globus, căruia i s-a alăturat. În timpul spectacolelor, Gogea Mitu surprindea pe spectatori îndoind cu ușurință bare de oțel, potrivit identitatea.ro.
În timp, forța sa extraordinară a câștigat admirația publicului. La acea vreme, Mitu era considerat cel mai înalt om din lume. Treptat, în jurul uriașului s-au țesut numeroase legende. Se spunea că îi stătea în putință să înghită 10 kilograme de mâncare și să bea cinci sticle de vin la o singură masă.
Soarta avea să îi rezerve alt drum în 1934. În acel an, un renumit promotor de gale pugilistice, român de origine italiană, Umberto Lancia, și el fost boxer, se afla în București, în căutare de noi talente. Lancia l-a remarcat pe Mitu la un târg din Obor și s-a oferit să-l sponsorizeze dacă se hotăra să urmeze o carieră în lumea boxului. După ce a absolvit școala de profil din Paris, Gogea Mitu a început să practice cu mult succes această dură disciplină sportivă. Avea un potențial imens și făcea progrese rapide. Era o fire docilă, iar sfaturile celui din colțul ariei străjuite de corzi i se potriveau de minune tânărului oltean decis să cucerească lumea.
Primul său meci a fost găzduit pe fosta arenă Venus din București. Mitu a câștigat prin KO meciurile disputate cu italianul Severio Gizzo și cu Dumitru Pavelescu, fostul campion național la categoria supergrea.
A început să călătorească în întreaga lume, pentru a participa la confruntări de box. Statura sa impresionantă făcea deliciul presei, în vreme ce Mitu era răsfățat cu recenzii dintre cele mai elogioase. Apoi, pugilistul german Bergman l-a provocat la o confruntare în ring, la Paris. Germanul avea o înălțime de peste doi metri. Cei doi au luptat în ring pe viață și pe moarte. Meciul s-a încheiat cu o remiză, dar lumea era convinsă că Mitu va fi de neoprit și că va avea o carieră fulminantă. Era un boxer foarte puternic, deși puțin cam lent.
Americanii erau înnebuniți după el și așteptau cu sufletul la gură să-l vadă în carne și oase, luptând. Apogeul carierei sale a fost atins atunci când l-a întâlnit în ring pe campionul mondial en titre, Primo Carnera. Italianul l-a dominat din toate punctele de vedere, obținând victoria la puncte.
Însă, în luna iunie a anului 1936, la numai 22 de ani, destinul avea să-i joace o sumbră festă supergreului Gogea Mitu. A contactat o severă răceală la plămâni, după un turneu la Istanbul. Lancia l-a sfătuit să amâne plecarea spre localitatea natală, pentru a se întrema. Acest lucru nu avea să se întâmple. Mitu începuse să se simtă tot mai rău.
A fost internat în spitalul bucureștean Filantropia și după câteva zile, pe 9 iunie, s-a stins din viață. Medicii au declarat drept cauză a morții tuberculoza, boală de care Gogea Mitu suferea încă din copilărie.
Scandalizate de moartea prematură a uriașului, rudele lui Mitu au contestat verdictul medicilor. Mai mult, familia i-a acuzat pe medici că ei înșiși fuseseră cei care i-au provocat decesul, după ce au descoperit că boxerului îi fuseseră administrate câteva injecții în abdomen, în zona ombilicală. Ulterior, apropiații lui Gogea Mitu i-au acuzat adversarii, despre care credeau că au complotat pentru a-l elimina ca adversar din luptă.
O altă teorie găsea vinovată mafia pariurilor, care ar fi pus la cale asasinatul deoarece Mitu nu mai lăsa loc de spectacol. Însă, ancheta morții sale nu a relevat că acesta ar fi fost asasinat. Mai mult, potrivit relatărilor din presa anilor ’30, medicii au făcut tot posibilul pentru a-l salva pe uriaș din ghearele morții.
Probabil că nu se va afla niciodată dacă Gogea Mitu a fost asasinat sau nu. Dar, indiferent de adevăr, un lucru este cert: uriașul pugilist va rămâne unul dintre personajele aparte ale istoriei noastre sportive și nu doar.