Gheorghe Tadici se retrage din handbal, la 72 de ani. „Degradare peste tot”. Ce l-a scârbit pe antrenor

După aproape jumătate de secol de handbal, Gheorghe Tadici a decis să se retragă din handbal. În cadrul unui interviu, antrenorul de 72 de ani de la HC Zalău a spus care sunt motivele care stau în spatele dorinței sale de a se îndepărta de lumea sportului. 

Gheorghe Tadici vrea să renunțe la job-ul de antrenor. Chiar dacă și-ar fi dorit să prindă 50 de ani, nu 49, în handbal, ultimul său an a fost unul extrem de dificil. Familia și sănătatea sa sunt extrem de importante pentru el, așa că preferă să le dedice timpul celor dragi. Retragerea antrenorului pare să fie și rezultatul faptului că a devenit scârbit de ce se întâmplă cu banii publici și cum sunt investiți, de fapt, în sport.

„Am 49 de ani de handbal, era frumos să ajung la 50. Era frumos simbolic. 9,99 sună altfel decât 10 lei. E posibil să nu mai continui.

Familia este foarte vehementă. Toți din familie sunt vehemenți. Anul ăsta mi-a luat trei ani din viață, am și eu vârstă. Nu-mi face nimeni statuie. Atât timp cât văd cum merg, ce degradare există peste tot, degradare a banului public, nu mai am interes și nu mai am motivație. Spre deosebire de ceilalți, eu am avut 17 jucătoare dintre care 14 românce”, a spus Gheorghe Tadici pentru ProSport.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

(CITEȘTE ȘI: Cum l-a pocnit Tadici pe Gatu în moalele capului )

Gheorghe Tadici: „De 6-7 ani am cel mai mic buget dintre toate echipele”

Banii publici nu l-au ajutat pe cât și-ar fi dorit. Cu un buget atât de mic și la o vârstă înaintată, cu cine să poți face performanță? Energia de a antrena o are în continuare, dar efortul enorm pe care îl depune pare să rămână fără recompensă. Așadar, cel cunoscut ca unul dintre cei ma drastici antrenori a decis care este următorul pas: pensia.

„Autoritățile locale m-au sprijinit atât cât au putut. Dar aici n-a fost vorba de risipa banului public. De 6-7 ani am cel mai mic buget dintre toate echipele. M-au bătut la cap soția, copii, nurorile, nepoții. Au fost extrem de vehemenți, mai ales în perioada ultimă. Am putere să-i contrazic, am putere să antrenez. Am putere de a antrena mai mult decât colegii mai tineri cu 20-25 de ani. Fără a jigni pe cineva.

Munca de antrenor nu înseamnă să faci un antrenament, să te sui într-o mașină și să pleci, să vii, să dai indicații. E mai mult decât atât. Eu manageriez un club aici la Zalău. Iar dacă pun stop, ies la pensie definitiv. Nu mă mai vedeți nicăieri.

Nu mi-e frică de moarte, nu m-am gândit niciodată că voi muri pe terenul de handbal. Am văzut cazul lui Igor Turcin din Sala Giulești. Nu m-am gândit nici atunci, nu mă gândesc nici acum. Destinul nu ni-l alegem noi. Nu văd problema. Se poate întâmpla oricând”, a declarat Gheorghe Tadici pentru ProSport.

(CITEȘTE ȘI: Cum s-au bătut Otelea și Tadici)