Gheorghe Botezatu, genialul profesor, matematician și inginer român ale cărui calcule au fost fost folosite la NASA pentru celebrul program spațial american “Apollo”

Profesorul, matematicianul, inginerul și inventatorul Gheorghe Botezatu poate fi considerat, alături de Aurel Vlaicu și Traian Vuia, un Icar român dedicat speranței mitologicului personaj de a invinge gravitația, ridicându-se în văzduh cu propriile puteri. Cunoscut mai târziu sub numele George de Bothezat, s-a născut la 7 iunie 1882 în Basarabia, aflată atunci sub Imperiul Rus, într-o familie de nobili intelectuali. Istoria l-a consemnat ca fiind cel ce a calculat mai multe variante ale unor posibile traiectorii Pământ-Lună-Pământ, ulterior utilizate cu real succes în programele spațiale americane Apollo. De asemenea, ca ales de frunte slujbaș al științei, a inventat unul dintre primele elicoptere din lume. După absolvirea Liceului Internat din oraşul natal Chișinău s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În perioada 1902-1908 este student la Institutul Politehnic din Harkov devenind inginer. În același timp, între anii 1905-1907 a studiat la Institutul Electrotehnic Montefiore din Liège.

Studii strălucite în universități de prestigiu

Avea să-și completeze educația tehnică, în intervalul 1908-1909, cu studii postuniversitare la Universitățile germane din Göttingen și Humboldt din Berlin. Devine un strălucit licențiat în matematică și inginer mecanic. După obținerea diplomelor universitare, tânărul proaspăt absolvent român se înscrie pentru doctorat la Universitatea Sorbona, sub numele de Georges de Bothezat, cu care va deveni faimos în lumea specialiştilor în construcţii de aeronave de pe întregul glob. Ca îndrumător pentru doctorat l-a avut pe celebrul profesor Paul Painleve (1863-1933), ilustrul om de ştiinţă, prin studiile sale în domeniul mecanicii clasice şi a teoriei relativităţii. Georges de Bothezat a abordat un subiect deosebit de dificil pentru teza sa de doctorat din aeronautică: „Etude de la stabilite de l’aeroplane” (Studiul stabilității aeroplanului), pe care a prezentat-o cu un succes de răsunet în 1911, potrivit icr.ro. Este recunoscut ca fiind primul om care a realizat o asemenea cercetare în domeniul aviației. A urmat cursurile postuniversitare ale Institutului Electronic din Liege (Franța) și pe cele ale Institutului Tehnologic din Petrograd (Rusia).

Revenit în România cu titlul de doctor inginer, a obţinut un post de profesor la Universitatea din Iaşi. Apoi, vreme de cinci ani, 1911-1916, ține cursuri de mecanică teoretică, aerodinamică la Colegiul Militar de Aviație și la Facultatea de Construcții Navale din cadrul Institutului Politehnic Petrograd. Proiectează și construiește în 1917 un avion cu stabilitate absolută pe care îl testează în zbor. „Efectul Botezatu” avea în componența sa un sistem giroscopic de control reprezentând o premieră la nivel mondial: prima formă de pilot automat din aviație. În perioada 1917-1918 este numit director al laboratoarelor de aerodinamică din Odesa, consultant științific la Ministerul de Război și la Ministerul Educației din Rusia.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

Pasionat de domeniul aviaţiei el continuă o serie de cercetări fundamentale care i-au adus celebritatea. Astfel, a elaborat teoria generală a elicei propulsive, bazată pe calcule originale efectuate personal şi a dezvoltat teoria elicopterului. Preocupările lui s-au îndreptat şi spre aerodinamică. Universitatea din Dayton, Ohio, din Statele Unite, i-a oferit o catedră şi postul de director al Laboratorului de aeronave. După ce primește invitația de a lucra în SUA, în mai 1918, părăsește Petrogradul și, cu ajutorul personalului diplomatic american, ajunge la Murmansk de unde părăsește ilegal Rusia. Botezatu devine director al Laboratorului de Aerodinamică și profesor la Universitatea americană menționată. Lucrează ca expert în aerodinamică la Comitetul Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA) din Washinghton. În anul 1921, vine primul contract considerabil. Anume, cel semnat un cu US Army prin care a primit un salariu anual de 10.000 dolari și 200.000 dolari pentru construcția unui elicopter experimental.

Părintele “Caracatiței zburătoare”

Aici, în Lumea Nouă, Gheorghe Botezatu se căsătorește cu Julia Ramsey Hilton. În 1922 elicopterul său este construit în secret la Centrul de Aviație de la Dayton, cu toate că piloții de încercare au zburat cu elicopterul pe deasupra hangarului unde se făceau cercetările. Tot atunci, pune în operă remarcabila sa lucrare, elicopterul denumit „Caracatița zburătoare”. Era unul dintre cele mai mari exemplare de aparat zburător al timpului, cu o greutate totală de 1650 kg. Suprafața portantă era de 90 mp asigurată de patru elice cu un diametru de 7,62 metri montate pe un șasiu cruciform din aluminiu. Fiecare elice avea șase pale cu incidență variabilă. Ele erau acționate de un motor Gnome et Rhône T de 170 CP prin intermediul unor reductoare. Aparatul era precursorul dronelor secolului XXI. Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine mică și pe distanțe scurte, însă, din cauza costurilor mari, zborurile experimentale au fost sistate. Gheorghe Botezatu propune și un aparat de zbor individual de tip elicopter, care „dă aripi soldaților” și oferă șanse de apariție a unui „om zburător” ce poate surprinde prin apariție și viteză.

Grație lui Botezatu, omul a pășit pe Lună

Faima savantului român a atins apogeul în anul 1920, an în care a demonstrat că se poate zbura în spaţiul cosmic. Prof. dr. ing. Gheorghe Botezatu a mai efectuat o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee pentru un vehicul cosmic, care s-ar deplasa pe ruta Terra-Lună. Aceste calcule au fost utilizate de specialiştii de la NASA care au pregătit programele de cercetare pentru spaţiul extraterstru. Tot astrofizicienii de la celebra Administrația Națională Aeronautică și Spațială americană, cu sediul la Washington, i-au încredinţat savantului român construcţia navetei „Apollo 11”, racheta cu care astronautul Neil Armstrong va intra în istorie, atingând solul selenar în acea memorabilă vară a lui 1969. Românul nostru a fost şeful grupului de matematicieni care a realizat proiectul aeronavei „Apollo 11”. În semn de recunoaştere şi preţuire a meritelor sale în inventică şi cercetare, Muzeul Naţional al Aerului şi al Spaţiului din Washington a expus părţi din elicopterul său care pot fi văzute şi astăzi. Americanii nu l-a uitat, considerându-l și în zilele noastre o personalitate de valoare universală.

L-a contestat pe Einstein

Genialul savant român Gheorghe Botezatu a creat o moștenire pentru viitorul omenirii. Dincolo de contribuțiile sale de pionerat în domeniul elicopterelor, a publicat o vastă și importantă suită de studii teoretice, articole și cărți. Pot fi enumerate „Teoria elicei”, menționată în lucrarea unui profesor universitar din Marea Britanie, în anul 1920. A urmat „Înapoi la Newton: O provocare pentru teoria relativistă a lui Einstein”- o critică asupra celor trei mari probleme: infinitul, timpul absolut și mișcarea absolută, incluzând totodată dovada riguroasă a erorii teoriei relativității a lui Einstein apărută la New York, în anul 1936. Nu s-a oprit aici, emițând „Teoria generală a regimurilor aeroplanului”, „Algebra operativă și configurația calculului” lucrarea „Noțiunea de urmă inclusă”, „Studiu asupra stabilității aeroplanului”, aceasta fiind teza sa de doctorat susținută la Facultatea de Științe a Universității din Paris, 1911, „Aviația și ingineria aeronautică”, New York, 1918, „Teoria rotoarelor cu palete radiale plane” etc. Una peste alta, este incontestabil considerat unul dintre fondatorii dinamicii de zbor a aeronavelor.

Din nefericire, marele om de știință român s-a stins din viață, la 58 de ani, în prima zi a lui februarie 1940, în urma unei intervenții chirurgicale efectuate la spitalul din Boston, Massachusetts.