Florin Serban: „Daca as fi judecator, l-as ierta pe Papan!”

„Papan s-a nascut intr-o familie de rromi surdo-muti, cu 20 de ani in urma. A crescut in Bucuresti, undeva in spatele Bulevardului Decebal, dincolo de blocuri, pe strazile pe care nu treci dupa ce se lasa intunericul, in curtile in care gardurile sunt smulse iarna si puse pe foc. A crescut si a trait intr-o lume in care e normal sa NU mergi la scoala, sa NU mergi la slujba in fiecare dimineata, sa intorci capul si sa pleci ochii cand vezi uniforma, caci stii ca ai facut „ceva”. Toate lucrurile astea au facut parte din NORMALITATE si din FIRESCUL lumii lui pana la 17 ani”, scrie Florin Serban.

„Justitia e facuta de oameni, iar dreptatea impartita de oameni. Daca eu as fi judecator si mi-ar cadea sa il judec pe Papan si daca l-as cunoaste o patrime din cat il cunosc eu acum, l-as ierta. Dar nu sunt judecator. Si as vrea sa merg sa promit judecatorului ca in viata vietilor lui nu o sa mai faca”, mai scrie regizorul care l-a descoperit pe Papan.

Apoi isi aminteste cum l-a descoperit in penitenciarul in care Papan era inchis de doi ani: „Doi ani in celula si in dormitoare cu baieti condamnati pentru talharie, omor, viol. Apoi, catre sfarsit vine cineva care face un curs de actorie si Chilibar se ridica si intreaba „Poate sa joace si un tigan in film?” „Da”. Chilibar insista: „Dar daca nu stie… stiti dumneavoastra…”. Un altul il intrerupe: „Zi ba ca esti prost, ma… E analfabet de-ala, domnu’. E Urs'”. Rad toti. „Da, poate si daca e tigan si daca nu stie carte.” La sfarsitul cursului i se spune „Sa stai cuminte, sa nu faci prostii. Vreau sa te iau in film, dar daca intri la regim inchis nu se poate. Intelegi?” „Inteleg.” S-a uitat la mine fix si ii tremura buza: „Da’ de ce ma luati pe mine, domnu’?” „Fiindca esti talentat, ti-a dat Dumnezeu talent.” Rade… „Mie domnu’, va bateti joc de mine?”. Peste 4 luni filma la Topalu unul din cele importante roluri din film. Si lucra cum nu i-a fost nimanui dat sa vada. Se scutura parca de tot si intra in pielea personajului de parca asta ar fi fost cel mai natural din lume. O explicatie scurta, cateva cuvinte si intrebari, ezitarea: „Nu pot eu domnu’ sa fac asta, e prea greu” „Hai Papan…”si gata. „Motor!”. „Bravo Papan”.

Florin Serban isi aminteste ca Papan nu avea nici macar buletin si nici nu a avut cum sa mearga la scoala, fiind preocupat cu lupta pentru supravietuire. Dupa ce a devenit cunoscut datorita rolului din filmul „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, actorul-detinut a obtinut multe promisiuni si din cand in cand ajutoare. Ce-i drept a reusit sa capete o identitate. Acum are buletin.