Filmarea rușinoasă cu Loredana Groza a apărut! Pe internet au fost postate imagini cu vedeta cântând în cinstea Elenei Ceaușescu, înainte de Revoluția din decembrie 1989
La Revoluție, Loredana Groza avea 19 ani. În perioada comunistă, artista era nevoită să facă diverse compromisuri, pentru a-și putea menține traiectoria profesională liniară. La vremea aceea, se desfășurau evenimente în cinstea partidului și a cuplului prezidențial. De altfel, pe internet au fost postate imagini cu vedeta cântând în cinstea Elenei Ceaușescu, înainte de Revoluția din Decembrie 1989. La imagini au reacționat și oamenii, care își amintesc de cum funcționa societatea, la momentul acela. Iată detaliile mai jos, în articol.
Înainte de Revoluția din Decembrie 1989, societatea funcționa pe alți „piloni”. În perioada comunistă, de exemplu, artiștii susțineau diverse momente omagiale pentru cuplul prezidențial – Elena și Nicoale Ceaușescu. Pe internet, au apărut imagini cu artista cântând în cinstea Elenei Ceaușescu, înainte de Revoluție. „Sublimul celor trei culori / Să fie viața numai soare”, versuri prin care, la vremea respectivă, artiștii transmiteau iubirea și respectul față de țară, dar și față de dictator.
Loredana Groza, Marina Florea, Marina Scupra sau Mirabela Dauer au cântat o melodie dedicată Elenei Ceaușescu, soția fostului dictator al României, Nicolae Ceaușescu. Aceste imagini au fost postate pe pagina de Facebook Cineclic, iar reacțiile oamenilor au venit imediat.
Comentarii la postarea cu Loredana Groza cântând în cinstea Elenei Ceaușescu: „Fără compromisuri nu se putea în acele vremuri”
Un utilizator explică faptul că, în perioada comunistă, trebuia să fie făcute compromisuri, pentru că altfel „nu se putea în acele vremuri”. Pentru a-și menține și continua cariera, oamenii care activau, pe atunci, în zona artistică erau nevoiți să participe la diverse evenimente prin care să „cinstească” partidul și președintele. Printre artistele care au susținut diverse momente de acest tip s-a numărat și Loredana Groza.
„Fără compromisuri nu se putea în acele vremuri. Scriitorii, actorii, soliștii trebuiau să facă și compromisuri pentru a-și continua cariera. Profesorii, ziariștii, primarii, activiștii de partid, toate categoriile sociale trebuia să facă ceva pentru a-l cinsti pe «gloriosul conducător» și pe «distinsa doctor, academician de renume mondial» prin scrieri, melodii, telegrame, spectacole omagiale, defilări de 1 Mai și de 23 August, la zilele lor de naștere, la vizitele de lucru, la congrese. Puțini au fost cei care au scăpat. Era frumos că eram tineri, ne distram după evenimente, nu știam mai mult decât ni se spunea în presă, la radio și în cele câteva ore la televizor, în jurnalele de la începutul filmelor ca să nu ne enervăm mai mult, și, care și când putea, de la «Europa Liberă» sau «Vocea Americii» mai afla ce nu se putea spune deschis”, mărturisește un utilizator.
„Tot ei au reușit după ’89, deoarece au apelat la fostele relații comuniste care i-au ținut în brațe până atunci. Lumea obișnuită a plecat la muncă afară, dar ei au prosperat și tot ei sunt băgați în seamă. Generația vârstei mele, slugoi în orice vreme, dar și cei cu bun simț care nu au progresat, deoarece au reușit pe forțe proprii în viață. Comuniștii vechi și noi… păcat de cei care au murit în decembrie 1989”, scrie un alt utilizator.