Fanii i-au cerut demisia, dar Pustai le-a dedicat o poezie la victoria cu numărul 100 a sa în Liga I!

Gaz Metan Mediaş a învins-o cu 2-1 pe Concordia Chiajna şi a pus capăt unei serii de 14 etape fără victorie, ultimul succes ppe teren propriu fiind cel obținut împotriva FC Botoșani cu 1-0 la finalul anului trecut.

Victoria ardelenilor a fost una dramatică, fiind obținută abia în minutul 90 dintr-un penalty provocat de goalkeeperul Caparco și transformat de Diogo Rosado.

Scorul la pauza confruntării a fost 1-0, pentru medieșeni punctând Joao Diogo în minutul 33. Ilfovenii au reușit să egaleze în minutul 80 printr-un gol marcat de Andrei Prepelițță, acesta punctând cu un șut de la 16 metri. Medieșenii însă au câștigat la ultima fază prin golul marcat din penalty de Diogo Rosado, aceasta fiiind victoria cu numărul 100 pentru Cristi Pustai în Liga 1.

În ciuda victoriei pe care echipa sa, Gaz Metan Mediaș a obținut-o în etapa a II-a a play-out-ului pe teren propriu cu formația Concordia Chiajna, Cristi Pustai trece prin clipe dificile la Mediaș, fanii cerându-i profesorului demisia.

La finalul meciului, Pustai a ținut să precize că nu vrea război cu suporterii și le-a răspuns acestora în versuri mențținând că le dedică suporterilor poezia pe care a recitat-o la conferința de presă. Pustai a promis că va recita o poezie la fiecare victorie a echipei sale, iar de această dată, poezia aleasă a fost „Invictus” a poetului englez William Ernest Henley:

Ce PENSIE primește o româncă, după ce a lucrat 21 de ani ca...

Ninge în martie în București? Meteorologii ACCUWEATHER au modificat radical prognoza pentru luna...

„Trecând de noaptea grea din jurul meu

Neagră ca iadul fără de sfârșit,

Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit

În gheara sorții strâns fără scăpare

N-am dat înapoi și n-am strigat

Lovit de întâmplările amare,

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat

Dincolo de blesteme și de lacrimi

Pe acest tărâm de umbră subjugat,

În anii de amenințări și patimi

Sunt și voi fi la fel, neînfricat

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu

Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul,

Sunt căpitanul sufletului meu”.