Se trage dintr-o familie de aristocraţi veritabili, pentru care respectul, educaţia şi onoarea erau valori esenţiale şi a fost, pentru foarte mulţi ani, soţia marelui Ion Voicu.
La rândul ei absolventă de Conservator, Madeleine Voicu a renunţat la propria carieră muzicală pentru a-şi sprijini soţul, atunci când a realizat că el este genial. A suferit pe vremea comunismului cât alţii nu ar fi putut să ducă. Dar spune că Dumnezeu i-a dat o fire pozitivă care a ajutat-o să mergă întotdeauna mai departe.
„Copilăria mea… ce să vă povestesc… lumea o să zică că mint. O copilărie ca în poveşti în perioada interbelică, cu moşie, cu poneiul meu american alb cu pete maro – îl chema Bonzo, şi bineînţeles fraulein. Noi toţi copiii am fost crescuţi în stil nemţesc. O dată pe săptămână sora mea şi cu mine trebuia să facem toate treburile casei, inclusiv mâncare, măturat, şi eu nu înţelegeam de ce. Şi mama ne explica: ‘Dragă, ca să ştii să ai personal de serviciu şi să nu te fraiereasca, să ştii ce să le ceri, trebuie să ştii cum să faci. Şi drept să spun că mi-a folosit’”, a povestit doamna Voicu la DIGI 24.
Despre sărbătorile pascale îşi aminteşte că erau unele dintre cele mai frumoase şi luminoase momente ale familiei: „De Paşte era una dintre cele mai frumoase sărbători ale familiei. Începeam ziua întâia de Paşte (…), a doua, a treia zi, totdeauna le făceam pe toate şi era una dintre sărbătorile cele mai apreciate”.
Perioada comunistă i-a decimat aproape familia: le-au fost confiscate toate proprietăţile, tatăl său a fost urmărit de securitate, au rămas ca şi chiriaşi într-una din casele lor.
„Asta a fost o traumă. … M-a stigmatizat povestea asta. … Trebuie să ai în tine forţa asta pe care numai Dumnezeu ţi-o dă să treci peste toate cu aceeaşi seninătate şi să mergi mai departe”, povesteşte Madeleine Voicu.
Viaţa i-a oferit însă şi ceva special: întâlnirea cu Ion Voicu. În cei peste 45 de ani de căsătorie, Madeleine i-a fost soţului său în egală măsura prietenă, soţie, impresar, critic şi manager. „Eram un suflet amândoi, ne înţelegeam şi numai din privire, el avea o încredere grozavă în mine, eu în el. … Ce ne-a ţinut? Cred că o dragoste cinstită şi de la unul şi de la altul. Ion avea nişte maniere şi nişte obiceiuri parcă era crescut la Buckingham. Când treceam pe lângă el îmi săruta mâna, nu exista să ţipe la cineva, să ridice glasul. Nu ne-am certat niciodată şi vă spun, treceam pe lângă el şi îmi săruta mâna.”
O poveste poate greu de imaginat astăzi, a unei căsnicii perfecte care a avut la bază un mare sacrificiu. Madeleine Voicu a renunţat la cariera sa, în favoarea soţului şi a familiei. Şi nu a regretat asta nicio secundă. Şi după o viaţă cu bune şi cu rele, ceea ce crede că a ţinut-o întotdeauna în picioare a fost o forţă, pe care crede că a avut-o de la Dumnezeu:
„Eu am avut forţa, de câte ori am pierdut pe cineva, să trec peste asta, şi în continuare să nu-i cer lui Dumnezeu nimic, decât să-i mulţumesc, să mă rog să-i aibe acolo sus în paza lui. Dumnezeu mi-a dat o fire foarte pozitivă, că m-a făcut să pot să trec peste orice. … Şi pentru asta iar îi mulţumesc lui Dumnezeu”, a concluzionat Madeleine Voicu.
D.B.