Eroii de la Pasadena nu l-au uitat. Pelerinaj la Pompi”

De: Cancan
Publicat: 27/10/2011 | 00:00
IMPLINIT. Medicul echipei nationale isi ia la revedere de la Gica si se gandeste deja la intalnirea de luna viitoare

S-au schimbat doua generatii, urmeaza a treia, insa un singur om a ramas tot timpul de neclintit din stafful echipei nationale a Romaniei. Medicul Pompiliu Popescu a fost martor al victoriilor de rasunet, al calificarilor istorice dar si al dezamagirilor crunte care au dus la nopti intregi de insomnii. Una peste alta, nea „Pompi”, cum este cunoscut in randul apropiatilor, este o adevarata enciclopedie a nationalei si tot ce tine de povestile nemuritoare din spatele cortinei. Ca un parinte al jucatorilor de-a lungul anilor, doctorul n-a fost uitat de „copiii” de care a avut grija zi de zi, an de an, pentru a-i repune pe picioare. Zilele trecute, Gheorghe Hagi, emblema Generatiei de Aur, a fost vazut parcand in fata clinicii doctorului Popescu, pentru ca apoi sa-i calce pragul. Dupa mai bine de un ceas, „Regele” a iesit, insotit de un zambet cald al bunului sau prieten. Contactat de CANCAN, Popescu a divulgat motivul vizitei lui Hagi, punctand faptul ca acesta nu a venit pentru a-si trata o problema medicala: „Ce ati vazut dumneavoastra este doar intalnirea lunara pentru o cafea pe care o am cu Gica. Am stabilit cu ani in urma sa ne vedem o data pe luna si sa vorbim de ale noastre, de fotbal, de orice. Este un om minunat, pe care putini il cunosc la adevarata sa valoare. Mai vine si Gica Popescu, tot o data pe luna. Se intampla chiar sa ma sune si nea Puiu si sa imi zica „Gata, las Parlamentul si vin si eu cu voi”. Este o atmosfera minunata cand ne vedem mai multi. Va dati seama cate amintiri avem, ca putem discuta ore in sir. Am fost o familie, sentiment pe care nu il mai am in sanul nationalei de ani buni incoace. Ilie Dumitrescu mai vine, tot asa, o data pe luna, Ionut Lupescu ne-a parasit dupa ce a primit postul la UEFA, Dorinel Munteanu are tot timpul treaba, iar Dan Petrescu s-a „rusificat” de tot, nu ma mai inteleg cu el, ca vorbeste numai in rusa”. La un calcul simplu, daca am avut parte de o „Generatie de Aur” in fotbal, de ce Pompiliu Popescu n-ar trebui sa fie declarat „Medicul de aur”?