Elisabeta Lipa, una dintre cele mai mare sportive ale Romaniei, multipla medaliata cu aur la Jocurile Olimpice si Mondiale, ne-a acordat un interviu spectaculos in care vorbeste despre viata de familie, credinta si pasiunea ei pentru cumparaturi.
R: E mai greu ca presedinte decat ca sportiv?E.L.: Nu poti compara sportul de performanta cu functia de presedinte de club. In sport ai tot ce ai nevoie, in management trebuie sa asiguri tu totul. Banii se obtin foarte greu, legea sponsorizarii e cum e… Dinamo traieste din subventiile date de catre statul roman prin Ministerul Afacerilor Interne.
R: E adevarat ca ati ajuns la canotaj din intamplare?E.L.: Da. De mica mi-a placut sportul, dar nu canotajul. Am ajuns fara sa vreau la aceasta disciplina, dar apoi am facut lucruri pe care nu mi le imaginam. Politista, in schimb, am visat mereu sa fiu. Mi-a placut uniforma, care impune respect.
R: Conteaza mai mult munca sau talentul?E.L.: Poti sa muncesti pana la epuizare, daca nu ai talent de la Doamne-Doamne nu reusesti sa faci absolut nimic.
R: Mai tineti minte cursele?E.L. Pe toate. Cand pun mana pe o medalie parca ma intorc in timp si retraiesc aceleasi clipe.
R: Care va e cea mai draga medalie?E.L.: Cea de la prima mea olimpiada, de la Los Angeles.
R: Care a fost cea mai grea cursa din cariera?E.L.: Cea mai „criminala” cursa a fost cea de la Olimpiada din 2004. Eram considerate outsidere in fata americanelor. Psihic le-am terminat atunci, nu prin valoare. Fizic eram mult sub ele. Noi ne pregatim de 20 de ani la fel, pe acelasi lac, care nici macar nu mai e la fel de linistit. Acum au aparut salupe, iahturi…
R: V-ati mai intoarce sa concurati?E.L.: Nu mai vreau sa concurez si nici nu mai vreau sa ma gandesc la asta.
R: Ati fugit vreodata din cantonament?E.L.: Nimeni nu e perfect, deci niciun sportiv. Normal ca am plecat si eu din cantonament, pentru ca 11 luni pe an stateam inchisa. Liber aveam doar miercuri dupa-amiaza, dar nu puteam pleca acasa, si sambata de la pranz pana duminica seara.
R: Aveti vreo „escapada” preferata?E.L.: Pe vremea lui Ceausescu mai fugeai la o nunta, la un botez, la sot, in cazul meu… Existau anumite nevoi fiziologice normale. Nu am fost ahtiata niciodata dupa discoteci, dar am o amintire extraordinara. In 2000, antrenor la lot era Gioga Nicolae. Era iarna, nu ieseam pe apa, era mare plictiseala. Ne-am adunat noi fetele si am decis sa plecam la discoteca si la un bar de striptease.
R: A plecat tot lotul?E.L.: Nu, doar vreo opt, adica aproape tot echipajul de la „8+1”. Sotul meu s-a ocupat de rezervari. Ne-am pus dinainte hainele in masini si am asteptat ca antrenorul sa faca rondul de seara. Pe la 9 si ceva am plecat spre Bucuresti si ne-am schimbat la una dintre colege. Am stat apoi la distractie pana pe la 6. La 7, cand a inceput antrenamentul, domnul Nicolae ne-a vazut cam obosite si ne-a pus doar sa alergam. A aflat abia la vreo trei ani distanta ce facusem noi.
R: Cum erati pedepsite?E.L.: Ne mai ziceau ca ne dau afara si ne mai taiau din indemnizatii, dar eram prea putine si prea bune.
R: Cat a contat familia pentru cariera dumneavoastra?E.L.: Enorm. Cand am avut nevoie de sprijin, sotul meu a fost acolo.
R: Cum a fost in luna de miere?E.L.: (Rade cu pofta). Pai, atunci cand m-am maritat nu a fost. Sambata am facut nunta si luni eram in cantonament. Abia dupa retragere am facut-o.
R: Va place sa gatiti?E.L.: Da, dar nu prea am timp. Ma pricep la specialitati cu care am plecat de la mama de acasa, din zona Bucovinei, dar nu imi ies niciodata ca ale ei. Preferata mea e „ciorba radauteana” dupa care si fii-miu e topit.
„Plang des ca sa ma linistesc”
R: Apropo de fiu. Sunteti o „doamna de fier” si acasa?E.L.: Sportul m-a ordonat, dar nu ii impun copilului foarte multe restrictii. Il pun sa-si stranga hainele sau sa faca alte lucruri normale, ca orice mama. Nu stiu cat par de „doamna de fier”, dar sunt sensibila dupa atata vreme petrecuta in cantonament si am nevoie de afectiunea lui.
R: Poate ajunge un mare sportiv?E.L.: A facut inot, dar sunt constienta ca nu va face sport de nivel inalt pentru ca e complexat de performantele mele. Imi zice ca stie ca nu sunt multumita ca nu castiga mereu. (ii apar lacrimi in ochi)
R: Plangeti?E.L.: Sunt foarte plangacioasa. Fac acest lucru foarte des pentru ca ma linisteste. De regula, cand vorbesc de baiat sunt mai emotiva.
„Dumnezeu e roman, dar s-a saturat de prostiile noastre”
R: Ce filme va plac?E.L.: Cele de actiune, de dragoste, dar nu SF-urile. Ma innebunesc, la propriu, cele 3D. Am fost la un muzeu in Kuwait si ne-au pus povestea statului in acel format: am iesit ametita si nu mai eram buna de nimic.
R: Aveti un actor preferat?E.L. Sylvester Stallone ar fi unul dintre ei. L-am vazut in „Cobra”, cand era in floarea varstei, si mi-am zis: „Wow, cat de mult l-a schimbat timpul!”
R: Sunteti credincioasa?E.L.: Cred in Dumnezeu. De fiecare data cand am castigat am zis ca e roman si inca mai cred asta. Doar ca s-a saturat de prostiile noastre si mai pleaca de langa noi.
R: Ce ati facut cu prima suma importanta castigata?E.L.: Mi-am luat mobila in casa. Pe vremea lui Ceausescu titlul olimpic era premiat cu 20.000 de lei, adica niciun sfert de Dacie. Inainte aveai alte avantaje: primeai casa, televizor color. Diferenta e ca acum iti permiti sa ti le cumperi.
R: La volan va descurcati?E.L.: Nu am avut accidente, dar am mai facut mici prostii. Intr-o zi am luat radarul de doua ori pe drumul dintre Snagov si Bucuresti la 127 de km/h. Politistul chiar m-a intrebat in gluma: „Doamna, dar masina dumneavoastra nu stie sa circule cu alta viteza?”.
„Shoppingul e viata mea”
R: Fumati?E.L.: Am incercat si eu sa fac ce nu am avut voie cand eram sportiva, dar nu fumez in mod regulat. Cand eram in activitate nu am pus insa niciodata gura pe tigari.
R: Dati multi bani pe haine?E.L.: Pe zi ce trece ajung la vorba aceea: suntem prea saraci ca sa ne cumparam lucruri ieftine. Mai bine o geanta buna decat trei proaste. Foarte rar fac cumparaturi in Bucuresti, pentru ca aici se uita urat vanzatoarele. Shoppingul e viata mea si vreau sa fiu linistita cand il fac, asa ca majoritatea hainelor mi le iau din strainatate. Nu de fite, nu de figuri, ca nu ma duc la Dubai sau la Milano, ci pe unde am drum cu meseria mea.
R: Care e cea mai scumpa geanta a dumneavoastra?E.L.: Cele mai scumpe genti ale mele sunt primite cadou de la seicul care e presedintele Uniunii Sportive Internationale a Politistilor, una Burberry si una Louis Vouitton, dar nu stiu cat costa.
5 SECRETE:
1. Nu se dezbraca de pijama in weekend pentru a nu fi obligata sa iasa din casa.2. Nu a acceptat sa pozeze niciodata in lenjerie intima sau goala pentru ca nu a considerat ca trupul ei este suficient de frumos.3. II este frica de intuneric si de viteza, dar nu si intr-o barca.4. Fiinta careia ii datoreaza cel mai mult in viata este tatal ei, care a lasat-o sa plece la Bucuresti la numai 16 ani, desi mama ei s-a opus.5. Colectioneaza icoane si magneti din tarile pe care le viziteaza.