Elia Suleiman in deschiderea „Les Films de Cannes” : Intalnirea cu Havana a fost o experienta tandra

Filmul colectiv „7 zile in Havana” a fost proiectat vineri seara la Cinema Studio si Cinema „Elvira Popescu”. Suleiman, care semneaza unul dintre cele sapte scurtmetraje ce alcatuiesc filmul – omnibus a declarat: „Havana a fost o provocare pentru mine pentru ca nu am fost niciodata in Cuba”. „In filmul meu sunt multe taceri si ma temeam ca nu o sa gasesc asta acolo (…) dar Havana mi-a dat mai multe taceri decat credeam”, a spus el. „Havana a insemnat cinci zile de filmare, fara prea multi bani, dar multa tandrete”, a mai spus acesta.

Plin de umor, regizorul a marturisit ca tocmai s-a intors dintr-o calatorie in orasul sau natal, Nazaret, pe care nu l-a mai vazut de trei ani. „M-am ingrasat cu cinci kilograme in zece zile…de obicei sunt mai dragut”, a spus el. De asemenea, artistul a tinut sa vorbeasca si despre intalnirea lui cu capitala Romaniei: „Bucurestiul mi se pare un loc foarte interesant… stiu ca de-abia am ajuns aici, dar lasati-ma sa traiesc aceasta iluzie”.

Regizorul se va intalni sambata cu publicul la proiectiile filmelor sale multi-premiate, „Divine Intervention” (2002) si „The Time that Remains” (2009).

Tema majora a filmelor lui Suleiman este conflictul dintre Israel si Palestina, subiect tratat intr-o maniera profund personala si un stil care i-au adus comparatia cu Jacques Tati si Buster Keaton: poezia si umorul se combina cu un soi de sobrietate si un strop de suprarealism. Elia Suleiman semneaza atat regia, cat si scenariile filmelor sale si are de obicei unul dintre rolurile principale.

Elia Suleiman s-a nascut la Nazaret, in 1960. Timp de peste zece ani, intre 1982 si 1993, a locuit la New York, inainte de a reveni in tara natala, pentru a dezvolta, cu sprijinul Comisiei Europene, un Departament de Film si Media la Universitatea din Birzeit – in apropiere de Ramallah, o zona de conflicte intense.

In metropola americana, a co-regizat mediumetrajul „Introduction to the End of an Argument” (1990) si a semnat „Homage by Assassination” (1992), un „film-jurnal” care critica Razboiul din Golf prin juxtapunerea mai multor anecdote si istorii personale. „Chronicle of a Disappearance” (1996), primul sau lungmetraj – despre drama reintoarcerii sale in teritoriile ocupate si disparitia lenta a unei culturi -, a fost premiat pentru debut la Festivalul de la Venetia.

Renumele international a venit odata cu „Divine Intervention” (2002), pe care spectatorii vor avea ocazia sa-l vada pe ecran mare la Les Films de Cannes