Din cauza problemelor financiare, multe românce aleg să meargă la muncă, iar Italia este una dintre destinațiile preferate. Acolo au șansa să câștige mai mulți bani față de câți ar încasa în țară. Cu respectivele remunerații, își întrețin membrii familiei. Sunt, însă, situații când trebuie să suporte umilințe din partea angajatorului, care le tratează ca pe niște sclave.
Elena este una dintre miile de românce care a ales să meargă în Italia, în căutarea unui viitor mai bun. Primul loc de muncă l-a avut la Palermo, unde a fost angajată de o familie cu mulți, mulți bani. Avea în grijă un “palat” cu trei etaje. A fost tratată ca o cârpă de cei care o plăteau, în condițiile în care avea un salariu de toată jena.
(VEZI AICI: CE DECIZIE RADICALĂ A LUAT O ROMÂNCĂ DUPĂ CE A LOCUIT 20 DE ANI ÎN ITALIA: „NU ÎMI ESTE UȘOR…”)
Elena a povestit că aștepta cu sufletul la gură seara, pentru a lua o bucată de pâine și să o mănânce sub cearșaf, cu lacrimi în ochi. Într-un final, și-a făcut curaj și a demisionat. Nu a mai suportat să fie umilită de italieni. Mărturiile femeii sunt cutremurătoare.
“Eram plătită cu 500 de euro și aveam un palat de casă de curățat căci lucram pentru contesa Ana, care mă chema ‘servitoare’ și nu pe nume. Palatul avea trei etaje cu balcoane de jur împrejur, eu trebuia dimineața să șterg praful de pe frunzele plantelor. Trebuia să stau drepți lângă masă când ele mâncau, ca să le servesc, trebuia să spăl lenjeria intimă la mână, trebuia să curăț movile întregi de obiecte de argint, că mi se întorceau mațele de la mirosul soluției de curățat. Mâncare puțină, căci acasă la mine trăiam cu cartofi, așa spunea fata contesei. Așteptam seara, ca să iau câte o bucată de pâine de unde o aruncau și să o mănânc sub cearșaf, cu lacrimi. Mi-am adunat forțele și curajul și am plecat”, povestește Elena, potrivit rotalianul.com.
În final, Elena a transmis un mesaj tuturor româncelor care vin să muncească în Italia. “Aveți grijă de sufletul și sănătatea voastră fetelor, curaj, spuneți, vorbiți, cereți, încercați schimbările fără frică! Nu vă lăsați călcate în picioare de nimeni, trăim doar o dată!”,