Ei sunt campionii nevăzători la fotbal!

Fiecare dintre noi a încercat, cel puțin o dată, să trăiască pentru câteva minute la fel ca un nevăzător. Cu ochii închiși am făcut câțiva pași, dar deplasarea în întuneric total ne-a speriat rapid și ne-a făcut să renunțăm. Pentru cei care s-au născut cu defect de vedere parțial sau total acest lucru este modul lor de viață de zi cu zi, dar cu toate acestea nu sunt persoane care să se închidă în casă și să refuze socializarea, ci își construiesc viața în jurul acestui handicap. Puțini sunt cei care știu că nevăzătorii fac și sport și aici nu ne referim la șah sau o simplă alergare, ci la fotbal. Nevăzătorii au propria variantă de fotbal, numit golball, care se joacă trei contra trei. Satu Mare are o echipă care, în cei aproximativ 16 ani de când se practică sportul, a câștigat campionatul de șapte ori. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă spune povestea ei extraordinară. (VEZI ȘI: IMAGINILE CU EL AU FĂCUT ÎNCONJURUL INTERNETULUI. POVESTEA ”SHAOLINULUI” DIN FETEŞTI CARE BATE CUIE CU CAPUL)

„Scopul sportului, la fel ca la orice alt sport cu porți și minge, e să ajungă mingea în poarta adversă. Există anumite reguli specifice, limite unde mingea trebuie să atingă terenul. Cea mai important aspect al sportului e liniștea totală în sală. Mingea e una specială, e de mărimea unei mingi de baschet, prevăzută cu opt găuri, înăuntru sunt niște bucăți de metal care rezonează și care scot sunete, după care jucătorii localizează mingea”, povestește Veres Attila, antrenorul nevăzătorilor din Satu Mare.

„Sportul acesta îl fac cam de 12 ani, e singurul sport pe care nevăzătorii îl pot face și să îi ajute să iasă în lume și pentru care să poată fi apreciați. Este un sport greu, noi îi spunem că e de contact. Am prins și echipele campioane din Satu Mare ”, afirmă Dănuț Mondoca, jucător de golball în echipa din Satu Mare. (NU RATA, AICI: AU LĂSAT BALETUL PENTRU UN SPORT AL BĂIEŢILOR. AM INTRAT ÎN VESTIARUL FOTBALISTELOR! ”NU MI-AM IMAGINAT NICIODATĂ CĂ…”)

Ca și ceilalți doi colegi ai săi, este masor, iar sportul este doar o activitate de relaxare după muncă. Atât el cât și alți jucători, atunci când intră în teren, poartă pe ochi niște tampoane speciale, dar și ochelari, pentru ca orice rest de vedere pe care l-ar avea să nu îl avantajeze în meciuri.

„Înainte de turneele importante, aici mă refer la campionate europene și mondiale, se face câte o vizită medicală în care se încadrează jucătorii, dar, în general, sunt jucători care fie au rest de vedere fie sunt orbi total. Multe echipe acceptă doar jucători total orbi pentru că au celelalte simțuri mai bine dezvoltate. În meci se egalizează orbirea prin ochelari speciali și tampoane care se pun pe ochi. Cine intră în teren și joacă nu vede chiar nimic ”, explică antrenorul pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

De la agonie la extaz

Echipa sătmăreană a trecut, în decursul anilor, de la agonie la extaz, de la campioni absoluți și participanți la turnee internaționale și chiar mondiale la o echipă care se luptă pentru fiecare victorie cu toată energia de care dispune. O parte din declinul echipei a fost cauzat de retragerea unor jucători, dar și de lipsa fondurilor pentru pregătire.

„Băieții joacă împreună cam de șase ani, mai avem doar patru, din șase, unul a îmbătrânit, unul s-a lăsat că are alte probleme. Din păcate, cea mai mare problemă e acest lucru și lipsa noilor jucători, nu avem pe cine să aducem din urmă. Dacă mai renunță doi băieți, închidem porțile. Avem istorie la Satu Mare, avem șapte titluri în cei 15-16 ani de când se joacă golball. Atunci aveam și posibilități de a participa la turnee internaționale, de a merge în cantonament, dar acum nu avem fonduri pentru așa ceva. Nu pot să zic că ne lipsește ceva, băieții au echipament de acasă. Dar cine solicită primește niște perne care se pun pe la șolduri, pentru cei mai sensibili, pentru a nu se juli. Premiile sunt simbolice pentru orice competiție jucată. Nu sunt bani ca în alte sporturi, pentru că și băieții o fac de plăcere, după muncă. Trei sunt masori și unul este pensionar. Cel mai în vârstă are 51 de ani”, mai spune Veres Attila. (CITEȘTE ȘI: COMBINĂ FILOSOFIA CU ARTELE MARŢIALE ŞI ”PRODUCE” CAMPIONI. L-AM GĂSIT PE… ANTRENORUL DE MINŢI!)

Antrenamentul de golball, o lecție de viață

„Eu joc golball din 1993, de când aveam 13 ani. Acest sport este extrem de solicitant. La o zi de competiție unde jucăm patru meciuri pierdem în greutate între trei și cinci kilograme. Consumul de efort este fantastic, pentru că te bazezi numai pe orientare și numai pe simț. Tot terenul este marcat în relief și trebuie să te poziționezi cât de rapid în zona ta de apărare, iar apoi când mingea este la tine trebuie să lansezi repede și fix mingea, ca să surprinzi adversarul. Am făcut parte și din echipa națională, am avut și experiențe internaționale, deci concentrarea e antrenată bine. E un sport pe care îl fac doar din pasiune, pentru că alte beneficii și premii nu sunt. Când nu fac sport sunt asistent medical, mai exact masor la policlinică și în rest serviciu și familie. Și colegii mei de echipă sunt familia mea, toți suntem prieteni, ne vedem și în afara sportului ”, povestește și Vasile Bura, fost component al lotului național de golball.

Participarea la un antrenament de golball al nevăzătorilor este în sine o lecție de viață pentru cei care se plâng că le lipsesc anumite lucururi în viață și afirmă că nu mai au motivație pentru a lupta. Nevăzătorii luptă cu ei înșiși la fiecare pas, la fiecare minge pe care o lansează doar bazându-se pe auz și pe harta locului, realizată în mintea lor, pe fiecare indicație de la antrenor atunci când caută o minge rătăcită prin sală, printre alte elemente depozitate acolo. (VEZI AICI: POVESTEA LUI E ULUITOARE. EL E AVOCATUL-SAMURAI!)