Marian Clită a făcut ”radiografia”. I-a adunat pe toți interlopii care au făcut furori pe timpul lui ”Ceașcă”, dar au pășit și-n ”democrație”, iar dintre aceștia s-a făcut selecția. Calupuri de TOP 5, din care nu vor lipsi niciodată un Fane Spotoru, un Ion Hingheru sau un vestit Cezar, Lista e lungă, așa că ne oprim aici. CANCAN.RO l-a provocat pe cel mai mare hoț, Marian a făcut dezvăluirile. Fapte, nu vorbe! Și sunt destule. Avem totul, în exclusivitate.
Marian Clită și-a început activitatea infracțională când avea doar 14 ani. A spart locuința vecinei, de unde s-a ”delectat” cu bijuterii. A urmat o ”carieră” fabuloasă, cu furturi, spargeri dar și crimă (Vezi AICI spovedania lui, la 10 ani după ce a omorât-o pe stewardesă). Acum, cel care spune că a ”învârtit” câteva milioane de euro e sărac lipit. A fost plasat într-un azil de stat din București, dar de puține ori și-a făcut patul acolo: a fost ”exmatriculat”! Arte 74 de ani și, deocamdată, nu i-a mai rămas decât să povestească. Memoria îl ține perfect, așa că nu i-a fost greu să ”lucreze” la topurile de care aminteam mai sus.
Așa că…să curgă interlopii!
”Ion Hingheru, domnule, îl cunosc de pe vremea Împușcatului. În perioada de început a anilor 80 lucra la Abator, de unde ieșea și prăjitura ca și carne… A fost un bișnițar bun. Era renumită strada Kent, în Colentina, Colentina Tei, aproape de Facultatea de Construcții, căminele alea, pe acolo… Și băiat de șprițuri, dar bandit. Bun, mulți copii, ajutător, familist, respectat de toată lumea, a stat cu mine la IGP, cu Dragodan… Apoi am plecat singuri în camere, că ne săturaserăm de tâmpiții din jur..
Îmi aduc aminte un episod, când Abraham, care era șef de direcție, l-a întrebat: băi, Hingherule, dă-mi doi morți! Și el: îți dau, dă-mi o lopată, să te duc la Bellu, îi scot de acolo! L-a pufnit râsul pe ăla! Omul se descurca, era prieten cu toată lumea, și cu Coco, și cu Fane..
Iubitor de porumbei, își făcuse o casă frumoasă în Fundeni… Avea o paletă variată, așa, de infracțiuni. Băiat de București!”
”Nicolae Duduianu, zis Pian, a purtat un nume greu! Și afară, și-n detenție! Greu, greu, când era, așa, de vreo 20 și ceva – 30 de ani și mai târziu! Era familist, a făcut bani mulți, copiii lui se cam ascund după el… Care mai sunt, că nu-i știu pe toți. A fost singurul care s-a dat la marele Cezar, la Poarta Albă.
Cezar conducea un penitenciar de 12.000 de hoți, era cel mai mare din țară. Mânca tocană de graur, primea șpagă de la toate barăcile unde se juca și bea spirt medicinal! Și, după ce se amețea un pic, zicea: ăia de la 3, jos! Și îi bătea cu banca! Și Pian, săracul, a rezistat cât a rezistat și s-a dus în fața lui și i-a zis: Cezare, nu mai bate țiganii că te bat! Te bat! Iar Cezar a făcut pasul înapoi! Și Cezar era cel mai bun la ora aia, nu-i stătea nimeni în față.”
”O altă legendă și e destul de tânără. Stătea prin Tei, Colentina, unde sunt Cocalarii. Pușcărie nu prea a făcut multă. Mi-a zis, de curând, socrul lui că e la pușcărie. Dar Cocalarii buni, drepți, corecți, gen Fane Spoitoru…”
”A fost locotenentul lui Fane Spoitoru. Nedespărțiți, la Sexy-club, apoi, pe la trei dimineața prin Herăstrău, la discotecă… Băiat bun, jucător bun de biliard, numai că a cam tras pe Fane. Stătea în umbra lui numai pentru avantaje. N-a făcut nimic atunci când i s-a tăiat mâna polițistului, când a fost împușcat Fane, ba cică ar fi dat declarații împotriva lui Fane. A început s-o ia cu heroina și a murit. Fiecare avea câte o fată la Inter, care producea. Și pungași, și șpringari.”
”El și soția lui sunt din Militari, au murit amândoi, și cumpărau tot ce-i interesa de pe `Covaci` și `Taica Lazăr`. Îmi aduc aminte că nu mă puteam concentra să sparg case și cred că am devalizat toate vestiarele de cojoace Alain Delon, din cele mai renumite spitale și policlinici și se vindea atunci cu 1.500 unul nou. El mă întreba din ce zonă e, să știe unde-l vinde. Niciodată nu m-a turnat la gardă.”
”Fane Spoitoru, legendă, legendă, legendă de trei ori! Corect, rasat, elegant și destul de multă cultură pentru școala lui, 7-8 clase. Jucător bun și bun smardoi, mai dădea și cu cuțitul. Nu se știe dacă ar fi fost vreodată vreo altercație, că au fost tot felul de minciuni. Coco l-a băut pe Cezar, dar Cezar era beat, l-a găsit pe Dorobanți, dar Coco nu trecea de la Budapesta încoace. S-a dus în Dorobanți, l-a găsit la masă, i-a spus că-l bate, l-a tras jos și i-a dat două picioare și…după aia s-au cumetrit. Fane, în schimb, nu prea avea treabă. Cu Coco, în schimb, mai vorbea, cu Cezar, nu!
A fost căsătorit, după ce s-au despărțit, Fane i-a făcut o prăvălie de flori vizavi de Inter. A avut copii, apoi a cunoscut o fată, tot Elena o chema, lumea spunea că-i dansatoare, dar a fost picoliță. Frumoasă și asta, rasată. A plecat cu ea în Canada, ea a lucrat baby-siter, el, pe ici pe colo, pe la amici, români, canadieni. Și când a venit aici, a ajuns la mine în cameră, la 17, și mi-a zis: ce fac, mă, că am zis de Iliescu nasoale. I-am zis: spune că ai vrut să ceri azil și cu asta basta. Ce să-ți facă Iliescu?
I-am povestit de Cozma, a zis că se duce să-l cunoască. L-a folosit pe Cozma, iar în final au rămas tot amici. A fost o emisiune la televizor și Fane spune: uite-o, mă, pe fii-mea, ar fi bună pentru Dani, pentru fii-tu? Și Cozma: păi cum, mă, să-mi căsătoresc băiatul cu o țigancă? Și în secunda doi maxilarul s-a spart! I-a rupt maxilarul, i-a dat un pumn, la revedere!”
”Stătea în Cosmonauților, băiat de oraș, șprițangiu bun, dar ținea la șpriț, era și mare, bea Jidvei, în general. Cezar era infatuat. Când Cezar avea vreo 30 de ani, nu-i stătea nimeni în față. Avea o lovitură de pumn, cot și genunchi de era fatală. Și …mai persecuta lumea.
Dar s-a remarcat el tare când în țară a venit lotul olimpic, parcă, și era la Mon Jardin. Și pungașii, cu Cezar, masă mare acolo. A ieșit o altercație, s-a luat unul de o picoliță, Cezar s-a ridicat, s-a dus la ei la masă și i-a spus: tu, ridică-te! Și i-a dat lovitura aia de care ți-am zis și la revedere. Ăla nu er aaltul decât Dan Pusniac. În rest…La început nu a furat, era intermediar, ținea secunda, să nu se înțepe fraierul. O ducea bine la pușcărie, o ducea bine și afară. N-au existat altercații între tagma pungașilor, a șpringarilor, a bișnițarilor. Ne respectam fiecare, nu era problemă.”
”Campion al României și nu știu dacă și în Europa ceva. Un tip nu monstruos de mare, bine lucrat, făcea exerciții și avea niște mușchi pe spate cât o pâine din aia ardelenească. Punea pe unul pe bancă, de 50-70 de kile, și ridica încontinuu. A avut o prăvălie pe Văcărești, dar el de la Budapesta nu venea încoace. A făcut infracțiuni mai mult sub influența alcoolului. Mai fura câte o haină, un cojoc ceva sau o blană de la garderobă.
Știu că a luat bătaie odată, sau așa s-a auzit, pe la Oradea. A rămas cu niște semne pe obraz. L-au tăiat ăia cu o sticlă. A prins frica de cuțit de când l-au tăiat sticla aia.”
”Bombardier. Dan Bara din Floreasca își făcea veacul pe la gară. Cum îl supăra cineva, nici nu mai vorbea, buf, jos, jos… Bun Dan Bara, și de Floreasca, influență mai altfel a oamenilor, de viță mai bună. Liniștit, în sensul că nu era pervers, nu prea a făcut multă pârnaie.”
”Puteai să-i spui la vremea aia marmură neagră de Carrara. Avea o musculatură… densitate, așa, și pielea lucea, era închis la culoare, aproape neagră. Mașină de război! Nu se enerva și nu dădea în oricine. Dar mașină de război.”
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.