Picioarele mici erau, in vremuri demult apuse, un simbol al frumusetii si al delicatetii femeilor, dar si o "conditie" a statutului acestora.
Pentru a ajunge să aibă laba piciorului cât mai mică, mamele isi mutilau fetitele incă din primele luni de viata. Picioarele lor erau rupte si legate strâns cu fese, până când ajungeau să semene cu cele unor păpusi.
Doar mărimea era insă de copil (de pana la 10 centimetri). Infătisarea picioarelor mutilate pentru a rămâne mici era, de departe, grotească: labele picioarelor arătau ca niste copite, iar incăltămintea se făcea special pentru aceasta formă.
Acest obicei a fost interzis in anul 1912, dar cazuri in care fetitelor li se rupeau picioarele au mai existat, insă in secret.
Se estimează că aproape 50% dintre femeile din China aveau picioarele rupte. Ele erau, din această cauză, dependente de bărbati. Picioarele care măsurau mai putin de 10 centimetri erau numite „lotusi de aur”, iar ce trecea peste era „de argint”.
Pentru că oasele erau rupte mai usor din varste fragede, acest obicei se practica in primii doi ani de viata ai fetitelor.
Se incepea cu tăierea unghiilor, apoi picioarele se băgau in apă fierbinte pentru a relaxa articulatiile. După ce picioarele erau masate si unse cu alaun, toate degetele erau rupte si pliate sub talpă, apoi legate astfel cu fase.
In prezent, mai există o singură femeie trecută prin acest obicei barbat. Ea se numeste Han Qiaoni si are 102 ani.
C.V.