Ea este eleva-minune din Ialomița! Până la 18 ani, a scris 24 de cărți și a învățat șase limbi străine

O tânără din Ialomița a reușit să-i uimească pe profesori, să câștige admirația colegilor și să își depășească limitele. Până la vârsta de 18 ani, Luminița Constantin, elevă la Colegiul Mihai Viteazul din Slobozia, a scris 24 de cărți. În mai, a publicat-o pe prima dintre ele, „Jurnale”, o colecție de poezii și proze scurte, dar, mai mult decât atât, o broșură către sufletul său. Citește de la patru ani și tot de atunci a învățat să și scrie. Mama sa i-a fost mentor. Acum se pregătește de bacalaureat și visează să își deschidă o cafenea literară. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă spune povestea ei unică și emoționantă. (CITEȘTE ȘI: REGINA MARII BRITANII A PREMIAT UN ELEV ROMÂN PENTRU…)

“Pasiunea pentru literatură o am încă de mică, mama mea mi-a dat startul. Obișnuia să mă încurajeze să scriu, să învăț, să citesc de la o vârstă fragedă. Am început să citesc pe la 4-5 ani, tot pe atunci învățam să scriu. Îmi plăcea să văd cum evoluez. Un scriitor care m-a impresionat foarte mult este Haruki Murakami. L-am descoperit din întâmplare, am citit «Dans, Dans, Dans» și am sesizat un lucru: omul acesta are o tehnică extraordinară. Am tot citit cărțile sale, îi urmăresc activitatea și încă îl consider un autor foarte bun. Prima carte am scris-o în clasa a VII-a, era o poveste de dragoste adolescentină. Nu gustasem dragostea pe atunci, dar îmi plăcea ideea”, a mărturisit Luminița Constantin pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

Fata închisă între patru pereți

O inspiră oamenii, natura, tot ce o înconjoară. Este o fire analitică și un fin observator al societății contemporane. Prima carte este un volum în care vorbește și despre ea, pentru a le permite celorlalți să o cunoască așa cum poate nu le permite prin interacțiune.

Cod roșu de viscol și ninsori abundente în România, emis de meteorologii de...

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

“Pe mine m-au inspirat întotdeauna oamenii. Paradoxală situație: nu înțeleg oamenii, acțiunile lor, gândirea și nici nu mă dau în vânt să stau în compania lor; în schimb, iubesc să îi analizez, să îi privesc cum trec scufundați în gânduri pe lângă mine, să le analizez limbajul trupului și mai apoi să îi scriu. Mă inspiră mai mult natura, în special florile și elementele cosmice. «Jurnale» este o colecție de poezii și proze scurte, dar, mai mult decât atât, este o broșură către sufletul meu. Există multe indicii strecurate printre rânduri, ce mă definesc. În prolog vorbesc despre mine, fata închisă între patru pereți ce nu cunoaște lumea exterioară”, se confesează Luminiţa. (NU RATA: Au alungat-o din România şi… O naistă din Târgovişte a devenit celebră în întreaga Europă)

„Sunt un om foarte fericit în tristețea mea”

Ai spune că este un om trist, prea trist. Un om care preferă să vorbească mai mult cu sine, decât cu ceilalți, dar, dacă o cunoști, ai ocazia să vezi un om blând, senin, realist.

„Înfloresc în interiorul meu trandafiri. Sincer vorbind, trandafirul nu este decât simbol al tristeții și agonie în cel mai pur sens al cuvântului. «Ofilire» este ultimul capitol, iedera crește, trandafirii mor și eu împreună cu ei. Tristețea mă definește, este ceva reprezentativ pentru opera mea. Mereu am spus: «Sunt un om foarte fericit în tristețea mea. » În carte vorbesc mult despre un El, un străin, un zeu Adonis, muza mea. Am scris cartea în aproximativ patru luni, iar în prezent am 10 manuscrise”, ne-a declarat Luminița. (CITEŞTE ŞI: Se întâmplă într-un laborator din Slatina. Maternitatea de roboţi)

Șase limbi străine, printre care coreeană și japoneză

A învățat șase limbi străine singură. A luat totul ca pe o provocare. Cu cât era mai dificil, cu atât mai mare provocarea și cu atât mai importantă realizarea. Știe engleză și franceză, coreeană și japoneză și acum învață germană și italiană.

“Mereu mi-a plăcut să învăț limbi străine, însă nu există un motiv pentru această pasiune. Prima limbă studiată a fost franceza. Inițial, învățam doar la școală, până când am luat o carte, în franceză, și, cu creionul, subliniam ce nu înțelegeam, traduceam, apoi continuam să citesc. De la pagini întregi subliniate, am ajuns la rânduri și mai apoi cuvinte. Știu limba engleză și franceză la un nivel avansat; am învățat coreeană și japoneză din proprie inițiativă, însă, neavând un profesor calificat, sunt la un stadiu de începător. Mai apoi am început cu germana și italiana. Îmi este ușor să înțeleg ambele limbi, însă mai dificil să vorbesc”.  (VEZI ŞI: Un olimpic ”dă de pământ” cu învăţământul din România)

Visează să aibă propria cafenea literară

În ciuda faptului că este în ultimul an și ar trebui să aibă un program încărcat, încă își găsește și ore întregi în care să se relaxeze. Lucrează mult în weekend-uri pentru școală, iar timpul liber îl folosește pentru pasiuni. Acum are planuri mari pentru viitor.

“De câțiva ani deja, doresc să îmi deschid o cafenea literară în Sibiu, în colaborare cu o patiserie alăturată. Vreau să studiez în Cluj-Napoca, la UBB, pe filiera Limbi Moderne Aplicate, engleza și franceza. Scriu de obicei noaptea, cu ceașca de cafea lângă mine și cu muzică clasică în căști”, mai spune tânăra ambițioasă. (CITEŞTE ŞI: Poveşti de succes din Vaslui. Două tinere cu doctorat, finaliste la premiile „Excelenţă Academică în Străinătate”)

„Faceți orice considerați că merită”

De-a lungul timpului, a întâlnit multe obstacole, dar a învățat să treacă peste ele cu liniștea și seninătatea omului care are întotdeauna în față o ceașcă de cafea și o carte bună, care se confesează pe hârtie și care se încurajează singur.

“Aveți încredere în voi. Dacă cineva insistă că nu puteți face un anumit lucru, iar voi sunteți siguri pe voi că puteți face ceva minunat; mergeți mai departe și faceți orice considerați că merită. Am avut foarte multe obstacole, toate fiind limite puse de mine pentru mine. Am trecut peste ele, mereu voi trece”. (VEZI AICI: OLIMPICA LA ENGLEZĂ FACE VOLUNTARIAT. E PROFESOARĂ LA 16 ANI PENTRU COPIII DINTR-UN SAT DIN TELEORMAN)