Drama unui poet in scaunul cu rotile

Daniel Tevanian, un barbat cu handicap locomotor, incearca sa-si publice o carte de poezii. Ramas fara familie, el asteapta sa-i fie acceptat dosarul de primire la un centru de asistenta permanenta. Ionela Chircu Isi traieste viata intr-un carucior cu rotile, dar nu se plictiseste niciodata. Diagnosticat cu tetraplegie acuta infantila, Daniel Tevanian, un barbat in varsta de 57 de ani din Bucuresti, lucreaza intens la noul volum de poezii pe care vrea sa-l publice. Desi s-a nascut cu un handicap locomotor, asterne pe hartie versuri pline de emotie, care ilustreaza momente din viata lui dramatica. Inspirat din scrierile celor mai mari poeti, el isi doreste ca cineva sa-l ajute sa-si publice volumul aproape pregatit de tipar. „Exilat intr-o fereastra”, „Doamna din castel”, „Balada robului” si „Dantela vremii” sunt doar cateva titluri de poezii care isi gasesc un loc aparte in sufletul poetului autodidact. Bucuria lui, aceea de a scrie versuri, este umbrita de singuratate. Barbatul nu are o familie, parintii i-au murit, iar sora este plecata peste Ocean. Oameni cu suflet din blocul in care locuieste il ajuta cu ce pot. De-a lungul timpului, o vecina a angajat diverse persoane care sa-l ingrijeasca, dar toate l-au parasit in scurt timp. In aceasta situatie, vecinii si sora din America au hotarat sa-l duca pe Daniel Tevanian la Centrul de Ingrijire si Asistenta „Sfantul Vasile” din sectorul 4. Din pacate, insa, bolnavul mai are de asteptat. Chiar daca dosarul sau este complet, la un an de la depunerea actelor, cei care lupta pentru el inca nu au primit un raspuns favorabil.