Drama trăită de o tânără din București. Ce a ajuns să pățească, după ce a dat comandă de Bolt: „Îmi spune că sunt o tupeistă și o nesimțită”

Atunci când crezi că serviciile de ride-sharing sunt „safe”, e timpul să te gândești de două ori. O tânără din București a avut parte de o experiență extrem de neplăcută, după ce a făcut o comandă de Bolt. Deși ziua ei se anunța a fi una lipsită de evenimente speciale, lucrurile întâmplate au contrazis total acest aspect. 

O tânără din București a avut parte de un episod extrem de neplăcut. După ce a dat comandă de Bolt pentru a se putea deplasa dintr-un punct în altul, în Capitală, aceasta s-a confruntat cu nepăsarea, dar și cu tupeul incredibil al unui șofer. Pe contul său de Facebook, tânăra a povestit totul despre cele întâmplate, cu lux de amănunte. După ce șoferul pe care îl văzuse pe aplicație i-a anulat comanda, iar în momentul în care tot el i-a acceptat-o și a văzut că acesta venise cu o mașină ce deținea alte numere de înmatriculare decât cele afișate pe aplicație, a început coșmarul pentru fata din București. A avut parte de un tratament extrem de nepoliticos din partea șoferului care voia să „onoreze” comanda ei și a izbucnit în lacrimi.

Mai mult, într-un final, tânăra a ajuns chiar la poliție, acolo unde a constatat, cu stupoare, că agentul care „s-a ocupat” de cazul ei era ușor amețit de aburii alcoolului.

„Azi, în jurul orei 14.00, comand un Bolt în Sector 4, la cafeneaua ONG-ului la care lucrez.
Așteptam un VW Jetta cu numere de Mureș, condus de Adrian.

Mă uit stânga-dreapta, nimic. Îl sun pe șofer, îmi închide. În aplicație îmi scria că șoferul mi-a anulat cursa pe motiv de neprezentare și că mi s-a extras din cont o sumă din oficiu.

Mă grăbeam. Comand o altă mașină. Tot el îmi acceptă cursa. Îl sun iar.

– Unde sunteți?
– Pe Șerban Vodă.
– Eu v-am chemat pe Petru Cercel. Bine. Vă caut.

Mi-am dat seama că nu l-am văzut de prima dată pentru că, nu doar că nu a venit la punctul indicat, dar avea și alte numere de înmatriculare.

Urc în mașină.

-Domnule, de ce ați anulat cursa și mi-ați încasat banii dacă nu ați venit unde am pus pin-ul și mai aveți și alte numere de înmatriculare decât cele din aplicație? Cum era să vă găsesc?

Enervat, îmi spune că sunt o tupeistă și o nesimțită și să cobor din mașină că el nu mă duce nicăieri. Dă să anuleze cursă pe motiv, din nou, de neprezentare.

– Eu nu cobor. Mi-ați acceptat cursa, vă rog să mă duceți. Cum să ziceți că eu nu m-am prezentat la comanda, dacă sunt aici, în mașina dvs.?

S-a enervat și mai tare, a coborât din mașină, a deschis portiera mea și m-a smucit de un braț. M-am tras și am urlat să nu pună mâna pe mine, moment în care m-a tras iar și m-a izbit de câteva ori cu capul de plafonul mașinii.
M-a tras din mașină și m-a trântit pe jos în stradă. M-am ridicat, timp în care a demarat în trombă.

Mă apuc de bocit și chem o altă mașină. M-am speriat îngrozitor.

Sun la 112.

-Doamnă, nu avem ce să vă facem. Dvs ați plecat, el a plecat. Mai bine vă duceți la cea mai apropiata secție de poliție.

Ajung la Secția 1 de Poliție pe lângă Romană. Plângeam în hohote. O polițistă iese și îi face semn șoferului că nu are voie să parcheze aici. Cobor.

– Ce s-a întâmplat?

Îi povestesc eu polițistei ce s-a întâmplat, cum puteam, având în vedere că plângeam isteric.

– Unde s-a întamplat agresiunea?
– Sector 4.
– Ah, păi să mergeți la Secția de Poliție de acolo că altfel durează și o lună până vi se înregistrează plângerea. Noi nu avem ce să vă facem.

Pe la ora 19.00 merg la Secția 14 de Poliție, pe lângă Unirii.

– Ce s-a întâmplat? – mă întrebă polițistul de la poartă.

Îi povestesc de față și cu alți polițiști.

– Ah, păi cel care se ocupă de astfel de cazuri vine abia la 20.00. Mai bine vă duceți acasă și vă sunăm noi când putem să vă primim.

Maică-mea era cu mine. Nu vrea să plecăm, că deja ne plimbasem aiurea prin oraș.

– Doamnă, nu avem ce face! – zice polițistul de la intrare.
– Hai lasă. Îi iau eu declarație. – se oferă un altul.

Polițistul era cam în jur de 50 de ani și cam mirosea a alcool.

Mergem într-un birou, undeva la primul etaj.

– Și? Era țigan?

Asta a fost prima întrebare.

Am stat la secție în jur de 2 ore. Aveam numerele de înmatriculare corecte, fața șoferului, îl găsisem pe FB și pe băiatul lui, cel care figura proprietar al mașini. Găsise în sistem toate datele. Știam unde locuiește, de unde a luat mașina, tot.

– Numărul lui de telefon îl ai?
– Stați să verific.

Sun.
– Alo, bună seara! Domnul Adrian?
– Da.
– Ok. Mulțumesc.

„Asta e numărul.” Îi spun polițistului.

– La INML ați fost?
– Nu. Nici nu știu dacă am semne. Mă doare bratul drept de la cum m-a smucit, dar nu cred că am vânătai.
– Păi, domnișoara, nu prea avem ce să-i facem. Eu vă înregistrez plângerea, veniți la Secție peste o săptămână să îi identificați poza, dar vă zic, mare lucru nu se va întâmpla.
– Ok, mă duc la INML.

Plec din Secție și merg până-n Berceni la Institutul de Medicină Legală. Am ajuns la 21 și 15. Un paznic ne oprește la ușă.

-Îmi pare rău. Programul de consultație la cerere s-a terminat la ora 21.00. Reveniți altă dată. Nu avem ce face.

Am plecat. Acasă am văzut că am niște vânătăi pe gât și încă mă doare brațul. Dar cel mai nașpa e că am obosit de sistemul ăsta bolnav.

El este Adrian. (Poza e de pe FB lui)
Ah, am făcut plângere și la Bolt, dar normal că nu m-au băgat în seamă” a povestit tânăra din București, pe contul său de Facebook.