Drama cântărețului de muzică populară Georgel Nucă a impresionat o mulțime de fani. “Abandonat” de mic de către părinți, viitorul artist a fost crescut de bunica lui, nevăzătoare. Viața l-a pus la grea încercare, iar numeroasele lipsuri l-au motivat să muncească de la o vârstă foarte fragedă.
La doar 7 ani, Georgel Nucă pleca pe câmp, la sapă, alături de vecinii săi, pentru a-și asigura traiul. În plus, gătea, spăla și avea grijă și de bunica lui, cu care a dormit în pat până la 21 de ani.
Cu toate că artistul a reușit să își clădească un renume în folclorul românesc, nu a uitat nicio clipă de unde a plecat, fiind veșnic recunoscător bunicii sale.
„Drumul acesta al cântecului nu a fost ușor pentru mine. Pentru că eu provin dintr-o familie modestă și nu mi-e rușine niciodată să spun acest lucru. Nu am să mă feresc niciodată de trecutul meu.
Aveam o casă… dacă porcul se scărpina de colțul casei, cădea casa pe mine. Eu am fost crescut de bunica mea, care nu vedea de peste 50 de ani, iar ea a fost omul care m-a crescut. Eu nu am avut o copilărie prea fericită.
Bunica a fost totul pentru mine. M-am dus la muncă devreme, pentru că trebuia să mă întrețin și de multe ori să întrețin și casa.
Primii bani i-am câștigat la 7-8 ani. Mă duceam la cules de porumb, de ardei, la sapă, la orice. Multe cântece le știu din lumea satului”, a povestit Georgel Nucă, în podcastul lui Valentin Sanfira.